In cautarea zapezilor de alta data, in Iezer

Cred ca ne-am apucat cam tarziu de schi, nu ca varsta ci ca o suprapunere peste incalzirea din ultimii ani din Romania. Si e cel putin demoralizant atunci cand stai la povesti cu oameni care sunt pe schiuri de zeci de ani si cand afli ca pe vremea aceea chiar era iarna si zapada la munte iarna. Acum, daca e sa ma uit in spate la ultimii ani s-a intamplat de nenumarate ori ca zapada sa vina de la inceputul lui februarie incolo iar in fiecare iarna weekend-urile cu zapada buna cred ca pot fi numarate pe degetele de la o mana.

Gandurile de mai sus imi trec prin minte in vreme ce urcam pe piciorului Iezerului, unde in multe portiuni zapada mai mult lipseste. Si chiar daca a nins in zilele trecute vantul si-a facut de cap si a suflat toata zapada de pe creste asa ca pe masura ce urcam ne dam seama ca planul grandios pentru weekend-ul acesta mai trebuie sa mai astepte. De acasa am plecat cu gandul de a face traversarea Iezer-Fagaras-Iezer pe schiuri, o tura pentru care am descoperit ca trebuie sa se alinieze destul de multe planete. Iar cu iernile din ultimii ani alinierea devine din ce in ce mai improbabila.

Cu planul glorios abandonat ramane speranta unor coborari frumoase in caldarea de langa refugiu dar pe masura ce urcam vantul incepe sa-si faca de cap. Ultimele sute de metri pana la refugiu se desfasoara in conditii de iarna veritabila printr-un mic viscol care ne aminteste ca totusi e ianuarie si ca suntem la peste 2000 de metri.

Viscolul suiera pe langa refugiu toata noaptea iar noi dormim pana tarziu astentad ca vuietul sa se mai domoleasca. Vantul in schimb are mai multa rabdare decat avem noi astfel incat devine evident ca nu o sa mai fie nici un schi in caldarea in dimineata aceasta si singura varianta e sa facem drumul inapoi spre masina.

Si totusi am schiat putin weekend-ul acesta, cam 400 de metri diferenta de nivel din momentul in care am dat de o limba mai continua de zapada pe piciorul Iezerului. Pe masura ce am coborat ninsoarea s-a transformat in ploaie. Ploaie la aproape 2000 de metri, o ploaie in mijlocul lui ianurie, insotita de o incalzire care va topi din nou bruma de zapada ce se pusese in zona padurii.

Cred ca ar trebui sa pun pe hartie turele pe care le facem iarna pentru ca la final sa le impart in doua: ture in care a avut sens sa carama schiurile dupa noi si ture in care ar fi fost la fel de ok si cu bocancii. Cumva ma indoiesc ca o sa iasa bine calculul asta la sfarsitul sezonului.

Dar cine stie, prognoza ne amageste ca in vine din nou zapada in weekend-ul ce urmeaza….

Echipa: Octavian, Mike si eu.
Fotografii: 90% Octavian, 10% eu.

Sambata de dimineata, ninsoare ca in povesti.

Sambata de dimineata, ninsoare ca in povesti.

Spre refugiu.

Spre refugiu.

Cu schiurile in spate.

Cu schiurile in spate.

Ceata si viscol

Ceata si viscol

DSC05542.jpg

De dimineata.

De dimineata.

In una din putinele ferestre cu vizibiltate.

In una din putinele ferestre cu vizibiltate.

Grass-skiing.

Grass-skiing.

Cale intoarsa

Cale intoarsa

Singura coborare din weekend.

Singura coborare din weekend.

Uzi si plouati, la 1500 de metri in mijlocul lui ianuarie.

Uzi si plouati, la 1500 de metri in mijlocul lui ianuarie.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Pe schiuri prin Baiului, din nou in cautarea zapezii

Cred ca sunt putine peisaje de munte din Romania care sa se compare cu felul in care abruptul Bucegilor se vede din Baiului. Peretii masivi de stanca se ridica fix de peste drum si senzatia intr-o zi senina e ca daca te opintesti putin ai putea sa arunci o piatra pana in partea cealalta. Si […]

Elvetia de Romania, schi pe valea Tiganesti

Peretii ce strajuiesc valea Tiganesti se ridica impunatori in fata noastra atunci cand iesim in cele din urma din padure dupa o ratacire crunta de o ora si un pic. Sunt aproape 1000 de metri diferenta de nivel dintr-un foc si cu padurea acoperita in straie veritabila de iarna ai putea zice ca te-ai teleporat […]

O bucatica din Rodnei pe schiuri e tura, Ineu, Ineut si Vf Rosu

Au trebuit sa treaca 9 ani de zile ca sa revin intr-o zi de iarna in Muntii Rodnei. Nu doar pentru ca Rodnei sunt atat de departe, ci si pentru ca prima intalnire hivernala cu Rodnei a venit prea devreme, cand nu eram inca pregatita. In ultimii 10 ani multe lucruri au urmat acelasi model: […]

2 thoughts on “In cautarea zapezilor de alta data, in Iezer

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *