Cred ca ne-am apucat cam tarziu de schi, nu ca varsta ci ca o suprapunere peste incalzirea din ultimii ani din Romania. Si e cel putin demoralizant atunci cand stai la povesti cu oameni care sunt pe schiuri de zeci de ani si cand afli ca pe vremea aceea chiar era iarna si zapada la munte iarna. Acum, daca e sa ma uit in spate la ultimii ani s-a intamplat de nenumarate ori ca zapada sa vina de la inceputul lui februarie incolo iar in fiecare iarna weekend-urile cu zapada buna cred ca pot fi numarate pe degetele de la o mana.

Gandurile de mai sus imi trec prin minte in vreme ce urcam pe piciorului Iezerului, unde in multe portiuni zapada mai mult lipseste. Si chiar daca a nins in zilele trecute vantul si-a facut de cap si a suflat toata zapada de pe creste asa ca pe masura ce urcam ne dam seama ca planul grandios pentru weekend-ul acesta mai trebuie sa mai astepte. De acasa am plecat cu gandul de a face traversarea Iezer-Fagaras-Iezer pe schiuri, o tura pentru care am descoperit ca trebuie sa se alinieze destul de multe planete. Iar cu iernile din ultimii ani alinierea devine din ce in ce mai improbabila.

Cu planul glorios abandonat ramane speranta unor coborari frumoase in caldarea de langa refugiu dar pe masura ce urcam vantul incepe sa-si faca de cap. Ultimele sute de metri pana la refugiu se desfasoara in conditii de iarna veritabila printr-un mic viscol care ne aminteste ca totusi e ianuarie si ca suntem la peste 2000 de metri.

Viscolul suiera pe langa refugiu toata noaptea iar noi dormim pana tarziu astentad ca vuietul sa se mai domoleasca. Vantul in schimb are mai multa rabdare decat avem noi astfel incat devine evident ca nu o sa mai fie nici un schi in caldarea in dimineata aceasta si singura varianta e sa facem drumul inapoi spre masina.

Si totusi am schiat putin weekend-ul acesta, cam 400 de metri diferenta de nivel din momentul in care am dat de o limba mai continua de zapada pe piciorul Iezerului. Pe masura ce am coborat ninsoarea s-a transformat in ploaie. Ploaie la aproape 2000 de metri, o ploaie in mijlocul lui ianurie, insotita de o incalzire care va topi din nou bruma de zapada ce se pusese in zona padurii.

Cred ca ar trebui sa pun pe hartie turele pe care le facem iarna pentru ca la final sa le impart in doua: ture in care a avut sens sa carama schiurile dupa noi si ture in care ar fi fost la fel de ok si cu bocancii. Cumva ma indoiesc ca o sa iasa bine calculul asta la sfarsitul sezonului.

Dar cine stie, prognoza ne amageste ca in vine din nou zapada in weekend-ul ce urmeaza….

Echipa: Octavian, Mike si eu.
Fotografii: 90% Octavian, 10% eu.

Sambata de dimineata, ninsoare ca in povesti.

Spre refugiu.

Cu schiurile in spate.

Ceata si viscol

De dimineata.

In una din putinele ferestre cu vizibiltate.

Grass-skiing.

Cale intoarsa

Singura coborare din weekend.

Uzi si plouati, la 1500 de metri in mijlocul lui ianuarie.