Inceput de an, in Fagaras.

Mai multe poze aici.

La fel ca anul trecut si anul acesta revelionul l-am facut pe la prieteni, prin imprejurimile Bucurestiului, si la fel ca si anul trecut am reusit sa furam o zi si pentru munte. Din pacate nu am reusit sa mai convingem pe nimeni pentru o tura atat de pe fuga, astfel incat duminica dupa-masa gonim doar ei si Mike pentru a vedea cum mai arata Fagarasul la inceput de an.

Planul era, ca si acum cateva saptamani sa incercam tot muchia Raiosu-Museteica, dar vremea de duminica dimineata nu a tinut deloc cu noi, astfel incat pentru al doilea weekend consecutiv am dormit pana pe la 10. Incep sa banuiesc sacii de puf pe care ni i-am luat de curand (alintati deja sub termenul de pufoseniile) pentru un oarecare efect de somnifer. Luni dimineata lucrurile au mers atat de departe incat ne-am trezit la 6, am mancat sanatos ca inainte de plecare, cu gandul sa ne tina o zi intreaga, pentru ca pana la urma sub vuietul vantului se intram inapoi in saci si sa ne culcam la loc.

Pana la urma cand reusim sa ne mobilizam, pe 10 avem partea avem parte de aceasi vreme laptoasa, cu vant si cu un pic de fulguiala. Pe principiul ca daca tot am venit pana aici deturnam planul initial pentru un mai domol si ma scurt traseu pe Iezerul Caprei si pe Vanatoarea lui Buteanu, in speranta ca poate se va mai lumina pe parcursul zilei.

Dimineata pe la 11.

Spre ceata laptoasa.

Si urcam, cam fara nici o tragere de inima pana la refugiul Salvamont de la cota 2000. La urcare se lipesc de noi si doi catei (de fapt un catel si o catea), care se tot dau pe langa noi si se cer mangaiati. De la refugiu intram complet in ceata, dar urcam totusi pana pe Iezerul Caprei. Aici aproape ca iesim in senin, dar tot mai alearga norii pe langa noi. Printre fuioare de nori intrezarim si Vanatoarea lui Buteanu.

Printre fuioarae de ceata.

Pe sus la inceput de an.

Pana la urma coboram pana in saua Caprei, si de aici vazand aceaasi vreme laptoasa cu vant ne hotaram sa coboram inapoi spre Capra, doar ca nu coboram mai mult de 5 minute si zarile incep sa se deschida, astfel inca dupa ceva deliberari reusesc pana la urma sa o conving pe Mike sa urcam si pe Vanatoarea lui Buteanu. Geniala privelistea de pe varf, asta dupa ce descoperim fiecare din noi ca purtam aura unui inger. Pozele de mai jos spun mai bine povestea.

Privind de la balcon spre podisul Transilvaniei.

Podoabe de zapada.

Haloul nostru.

2 in 1.

De pe varf.

Cu Lespezi si Negoiu.

Fagarasul nostru

Privind spre Moldoveanu.

Si din nou stau sa ma gandesc cat de mult conteaza momentul, daca am fi plecat mai devreme de la masina, s-au daca am fi ajuns putin mai devreme in saua Caprei nu am mai fi urcat, poate ca pana la urma nu e chiar asa de rau sa mai dormi si pana mai tarziu cateodata.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Cozia
Cozia in prag de iarna

Din nou in prag de weekend, din nou o prognoza meteo dezastuoasa si oameni nehotarati in privinta planurilor de weekend. Initial tinand cont de prognoza planuiam sa mergem doua zile consecutive la salina de la slanic, pentru alergat/fotbal/tenis sau alte activitati de genul acesta, dar aflam vineri ca salina e inchisa pentru reparatii astfel incat […]

Refugiul Diana
Refugiul Diana

“Si-am plecat sa recladim Diana,Un refugiu vechi si parasit….” Asa suna un binecunoscut imn al muntomanilor, imn al carei actiune se desfasura pe undeva prin anii 60-70, in perioada in care fosta casa de vanatoare de la Diana a fost transformata in unul din cele mai frumoase refugii de la noi din tara, cel putin […]

Cu cortul in spate in Bucegi, Valea Morarului si Tiganesti

Soarele dispare treptat la orizont, ascunzadu-se tot mai mult dupa plafonul inalt de nori in spatele caruia a stat mai toata dupamasa. In jurul nostru, pe langa turnul de stanca pe care ne-am pus corturile auzim cum se invart rotocoale de vant. Stanca ce face legatura dintre turn si muchia inierbata care urca spre Scara […]

7 thoughts on “Inceput de an, in Fagaras.

  1. Chiar m-am mirat ca n-ai insistat prea tare cu muntele ca poate eu si Andrei cedam… (aici romantica din mine imi da coate: <>)

    Interesante tare pozele cu haloul si cu varful, nu-mi dau eu seama cum e traseul pe-acolo, dar par niste soldatei de stanca pe care Mike paseste sarind de pe unul pe altul 🙂

    Ma bucur ca pana la urma vremea a tinut cu voi si anul nou si-a aratat semnul: cine se scoala in puf, departe ajunge:)

  2. @Claudia-poate tu veneai dar despre urs, ma indoiesc 🙂
    @Irina-zapada sper ca e in Austria…sper ca s-a oprit acolo…dupa mine aici sa vina primavara ca fac mai multa treaba pe bicla sau la alergat decat la schi

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *