DSC_1181

Incredibila usurinta a fiintei (pe bicicleta)

Ce se intampla atunci cand te opresti din pedalat dupa luni intregi petrecute pe drum? Atunci cand schimbi orele petrecute in aer liber cu ore petrecute pe scaun, in fata unui monitor, intre patru pereti? Atunci cand treci de la campatul in natura la jungla cenusie a orasului?

Astfel de intrebari mi-au tot trecut prin minte pe drumul de intoarcere si intr-un fel eram chiar curios cum va decurge totul in momentul in care ma voi intoarce in Bucuresti. Si eram sigur ca nu are cum sa fie la fel de rau ca experienta de anul trecut cand am ajuns de pe un varf de 7000 de metri la repaos total vreme de aproape 4 luni de zile.

Asa ca o sa incerc sa trag o linie dupa o aproape doua luni de la intoarcere, plecand de o idee care mi-a venit in minte in momentul in care am reusit in cele din urma sa desfac bagajele si sa fac ordine in lucrurile (lucru care a durat cateva zile).

Viata e usoara atunci cand calatoresti pe bicicleta. E o usurime care cred ca vine in primul rand din reducerea la maxim a lucrurilor de care ai nevoie, odata cu astea reusind sa scapi macar pentru o perioada de responsabilitatile si de grijile vietii cotidiene.

Uitandu-ma la fotografia de mai sus imi dau seama ca acolo sunt toate lucrurile de care am avut nevoie vreme de 4 luni de zile. Pot zice cu mana pe inima ca nu mi-a lipsit nimic si ca sunt cateva lucruri care am ramas nefolosite in timpul calatoriei si care puteau fi lasate fara nici un fel de problema in spate.

Dupa care ajungi inapoi acasa si deschizand sifonierul deja minimalist vezi cum stau stivuite kilograme de haine, cum in coltul garsonierei strajuiesc cele 6 biciclete reunite la care se adauga si toata seria de clapari si de schiuri pentru iarna ce urmeaza. Daca stau bine sa ma gandesc garsoniera noastra cred e pe jumatate depozit de echipament de munte si pe jumatate spatiu de locuit.

Si totusi stau ma gandesc daca intr-un fel lucurile pe care le strangi in timpul unei vieti nu iti rapesc intr-un fel din libertate, prin timpul pe care trebuie sa-l investesti pentru a le obtine si pentru a avea grija de ele. Cel mai bun exemplu sunt cele 6 biciclete de acasa. Atunci cand eram pe drum trebuia sa am grija doar de Max, in vreme ce acum sunt alte 5 biciclete de avut in vizor.

Viata e usoara atunci cand calatoresti pe bicicleta. E usoara mai ales atunci cand inveti sa nu mai traiesti sub presiunea timpului. Atunci cand descoperi ca nu se intampla nimic daca petreci o zi in plus intr-un loc care iti place, daca te trezesti mai tarziu intr-o dimineata sau daca te opresti mai devreme la un loc de cort frumos.

Nevoia de ceas desteptator si de remindere dispare complet si ajungi sa fii trezit in fiecare dimineata de primele gene de lumina, in vreme ce in fiecare seara ajungi ajungi sa dormi atunci cand te prinde din urma oboseala. Si trebuie sa recunosc ca in primele zile dupa intoarcere a fost extrem de ciudat sa trebuiasca sa calculez din nou timpul de care am nevoie pentru a ajunge la ore fixe la intalnirile cu oamenii. E un lucru de care pur si simplu te poti dezobisnui cu mare usurinta atunci cand pentru o perioada iti traiesti viata fara a fi cu ochii pe ceas.

Viata e usoara atunci cand calatoresti pe bicicleta. E usoara poate si pentru ca brusc atunci cand pleci se evapora rutina formata din hobby-uri, obiceiuri si responsabilititati pe care ti-o construiesti de-a lungul anilor. E o rutina pe care am ajuns sa o vad intr-un fel ca un fel de inchisoare pe care ne-o cladim singuri si de care ne simtim intr-un fel protejati.

Dar atunci cand te urci pe bicicleta rutina dispare si tine doar de tine daca ti-o reconstruiesti din nou. O prietena foarte buna m-a intrebat daca atunci cand calatoreti pe bicicleta nu inlocuiesti rutina orasului cu rutina unei vieti pe bicicleta. Pana la urma in fiecare zi si pe bicicleta faci cam acelasi lucru, te trezesti, strangi cortul, pedalezi, cauti de mancare, campezi, citesti si dormi. Doar ca ce se intampla intre momentele acestea, si uneori chiar momentele de mai sus in sine sunt uneori atat de memorabile si de diferite incat e greu de spus ca e vorba de rutina.

Mereu ai parte de intalniri cu oameni noi, de tari noi, de situatii neprevazute la care nu poti sa reactionezi doar din rutina. Poate cel mai bun exemplu e ca in memoria mea toate zilele din timpul calatoriei sunt inca distincte, in vreme ce zilele din luna petrecuta in Bucuresti au inceput deja sa se amestece intre ele.

Viata e usoara atunci cand calatoresti pe bicicleta. Dar poate intrebarea e cum poti face intr-un fel ca viata din oras sa devina si ea mai usoara..

PS. Mi se pare extrem de intersant cum cuvantul usor in limba romana e incarcat cu atat de multe conotatii diferite. Ceva poate fi usor din punct de vedere al dificultatii, al greutatii sau al complexitatii, toate imbinandu-se intr-o mai mica sau mai mare masura la citirea cuvantului intr-un anumit context. Dar poate e buna si putina ambiguitate.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

DSC_6242
Bine ati venit in insoritul Kyrgystan

Nu ploua prea des prin Kyrgystan dar totusi se intampla, o zi petrecuta printre picaturi de ploaie si sub un cer plumburiu.

DSC_7385
Despartirea de bicicleta

Esti nebun! spun cei doi cehi pe care i-am intalnit in capatul vaii cand le spun ca am venit cu bicicleta din Romania si cand le explic ce am de gand sa incerc. De ceva vreme de fiecare data cand cineva imi zice ca sunt nebun, o iau in cel mai sincer mod ca un […]

DSC_6508
Ultimul pas inainte de Bishkek, si din nou intalnirea cu asfaltul.

Reintalirea cu asfaltul si cu traficul dupa aproape 500 de kilometri de drumuri rupte, un ultim pas si o intrare nu foarte triumfala in orasul spre care pedalez de multa vreme.

10 thoughts on “Incredibila usurinta a fiintei (pe bicicleta)

  1. Faina postare si bun subiect de gandire, mai ales cand weekendul bate la usa si ai atatea alegeri de facut. Dar da, viata in oras e complicata, cu prea multe angajamente si obligatii din care e greu sa iesi.

    Si pentru a intretine bucuria vietii simple pe bicicleta trebuie bani…Bani care se castiga muncind, adica fiind parte din sistem. Macar pentru o perioada. Dar si felul acesta dual de a trai cred ca se invata…

  2. Din pacate chiar si pentru orele petrecute pe bicicleta trebuie sa muncesti in avans. De acord ca viata in oras ar fi mult mai faina daca traficul ar fi in principal pe bicicleta. Nu s-ar parcurge 6-10 km in mai mult de 30 min, n-ar mai fi accidente, poatre strazike ar fi mai curate, mai libere, am putea merge si chiar alerga. Mai avem pana atunci…, acum ne mai luam un credit sa mai ocupam 5 mp cu o tinichea concurand pe acelasi loc cu inca 10, aici suntem acum ca nivel de gandire !

  3. “The heaviest of burdens crushes us, we sink beneath it, it pins us to the ground. But in love poetry of every age, the woman longs to be weighed down by the man’s body.The heaviest of burdens is therefore simultaneously an image of life’s most intense fulfillment. The heavier the burden, the closer our lives come to the earth, the more real and truthful they become. Conversely, the absolute absence of burden causes man to be lighter than air, to soar into heights, take leave of the earth and his earthly being, and become only half real, his movements as free as they are insignificant. What then shall we choose? Weight or lightness?”

    Se poate trai frumos nu doar in vacanta, ci si in viata de zi cu zi, nu doar pe bicicleta ci si in metrou, tramvai, masina sau pe jos.
    Cum ar fi ca in fiecare zi sa te trezesti dorindu-ti sa traiesti si sa o termini fiind multumit si impacat cu ce ai trait. In fond, pare a fi mai interesant decat ce ai trait in pantecul mamei, si poate e doar o avampremiera pentru ce urmeaza dupa moarte.
    Cum ar fi sa-ti traiesti viata ca pe o rutina a dorintei.
    Imi doream atat de mult eliminarea rutinei dar eram si sunt speriat de instabilitate si de nesiguranta, cu totii suntem.
    Rutina cizelata in fiecare zi cu un detaliu care sa-ti impodobeasca viata iti da curajul si increderea de a trai aventura zilei de maine in care-ti poti demonstra curajul si simti emotia. Toate fac parte din joc.
    E mai frumoasa stabilitatea unui copac secular sau varietatea din avalansa culorilor apusului?
    E frumos sa traiesti armonios, prezent, si sa observi tot ce te inconjoara! Asa cum lumina face intunericul sa dispara, prezenta face rutina sa dispara. Intunericul e doar lipsa luminii, e imaterial, ca si rutina.

    1. Rutina tine in mare masura si de felul in care functioneaza creierul uman la stimuli si e inevitabila atat timp cat ai parte de activitati similare zi dupa zi.

      Dar acestea fiind spuse e interesant si modul in care ai prezentat problema rutinei, dar in acelasi timp nu cred ca poti trai doar cu observatie si exista si nevoia de a actiona. Iar modul in care actionezi e dictat intr-o destul de mare masura de ce trebuie facut in fiecare zi, si de rutina…

  4. Interesant articol. Trebuie sa traiesti ce spui tu si cred ca apoi poti fi sigur de acord…Dar eu deja sunt de acord cu ideea asta si fara sa testez….Oricum e interesant din cind in cand macar sa faci asa…o evadare

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>