India – prima parte, pedaland prin dealurile himalayene

Orice s-ar zice, primul contact cu India socheaza putin, mai ales atunci cand te teleportezi in interval de cateva ore din Europa pana in mijlocul New Dehli-ului. Fix la asta ma gandesc in vreme ce autobuzul de noapte ce ne duce spre Kashmiri] Gate traverseaza centrul orasului cuprins de intunericul noptii. E ora 3 dimineata si prin geamurile ferestrelor murdare se deruleaza scenele unui oras ce nu pare sa aiba timp de odihna.

La inceput autostrazile late si cu multe benzi din jurul aeroportului, dupa care stradute din ce mai inguste se strecoara prin mahalele unui oras in care traiesc inghesuite 25 de milioane de suflete. Urmeaza piete de legume unde oamenii isi fac cumparaturile, urmate de gunoaie si vaci, un targ de capre in care mici indieni incercau sa descarce camioane cu patrupede venite din afara orasului, urmate de o autogara destul de plina de viata. Aici la 5 dimineata gasim nesperat de repede un autobuz care sa ne duca spre Chandigarh, un “mic” oras de 1 milion de locuitori de la poalele muntilor, unde speram sa gasim cele doua biciclete pe care vrem sa pedalam pana in Ladakh.

Bicicletele

Magazinul de biciclete s-a lasat suprinzator de usor de gasit in Chandigarh. Problema in schimb e ca plansa din care poti alege e destul de mica, asa ca trebuie sa ne multumim cu singurele doua biciclete care sunt pe stoc si care se incadreaza in buget si in cerinte, doua firefox target cu o configuratie entry level dar cu componente care inspira totusi ceva incredere: schimbatoare Shimano acera / altus, jenti duble si pinioane suficient de mari pentru urcarile ce urmeaza. Practic sunt cam ca orice bicicleta entry-level pe care ai lua-o pe oriunde in lume. Si pretul e tot pe acolo pe undeva, 275 de euro pentru o bicicleta noua indiana ce speram sa reziste cu bine pe drumurile himalayene vreme de o luna.

Cei 3 indieni mici de la magazin ne ajuta sa montam bicicletele proaspat scoase din cutie, sa montam portbagajul, cauciucurile si pedalele aduse de acasa, asa ca dupa cateva ore de surubarit reusim sa incalecam in cele urma in saua bicicletelor, nu fara o urma de indoiala legata de ce avem sub noi. Cu noile achizitii avem in momentul de fata 8 biciclete, si daca stau bine sa ma gandesc e prima data cand cumparam o bicicleta noua. Si chiar cu micile reglaje la care tot o sa trebuiasca sa surubarim in zilele ce urmeaza bicicletele chiar se simt ca doua biciclete noi.

Traficul, caldura, umezeala si fuga catre munte

Primii kilometrii pe care ii facem pe bicicleta prin Chandigahr sunt cel putin interesanti, cel putin pana cand ne obisnuim cu mersul pe partea stanga a drumului, cu claxoanele si cu haosul din trafic. Probabil cel mai complicat e sa te obisnuiesti sa te uiti in spate peste umarul drept, urmata de etapa de a invata sa citesti cum functioneaza traficul si in care capeti in final incredere. Seamana intr-un fel cu schiul, pentru ca si in traficul din India trebuie sa ai incredere ca nu o sa fii lovit din spate de o risca vitezomana sau de un camion cu Vishnu in frunte.

Noroc ca nu e mult de mers pana in zona in care noi ar trebui se ne cautam tentativa de hotel. Singura problema e ca zona arata mai dubios decat cea mai dubioasa mahala din Bucuresti-ul de dupa revolutie, iar “hotelul” unde speram sa gasim camere nu are un loc in care sa lasam bicicletele, asa ca in timp ce noaptea se asterne din nou cu pasi repezi, noi ne invartim pe stradutele neluminate ale mahalelei incercand sa gasim o camera cat de cat acceptabila. Mai simplu de zis decat de facut, asa ca atunci cand gasim in cele din urma un loc in care ne primeste cu tot cu biciclete rasuflam usurati, caram bicicletele sus, ne inchidem in camera fara aer conditionat si fereastra la strada, dar cu ventilator in loc de lustra si intram direct la dus pentru a scapa de transpiratia ultimei zile.

Dimineata zilei urmatoare ne gaseste pedaland printr-o caldura inabusitoare spre munte, cu apele curgand de pe noi si cu speranta ca la fiecare metru lucrurile o sa devina mai racoroase. Dar pana la iarna pe care suntem pregatiti sa o infruntam la inaltimile de peste 4000 de metri mai e cale lunga si pana atunci avem de luptat cu dealurile himalayene si cu drumuri ce par se mearga la nesfarsit pe coasta versantilor impaduriti. Primul oras mai mare intalnit in cale e Shimla, fosta resedinta de vara a Indiei, loc din care in urma cu un secol era carmuita o cincime din populatia globului.

Oamenii, diferentele culturale si templele

Problema cea mai mare cu teleportatul in India, mai ales atunci cand vii in Romania, e cu toate semnalele de alarma pe care ti le ridica subconstientul atunci cand esti in locuri care arata dubios, eventul inconjurat de foarte multi indieni. Si dureaza ceva pana cand reusesti sa reduci toate semnalele astea de alarma la un nivel care sa se potriveasca cu situatia. Privind in spate India noua chiar ni s-a parut foarte sigura, lumea nu trage de tine si nu incearca sa te jegmaneasca ca pe un turist, cum se intampla in alte parti, si in general localnicii par pe treaba lor. In majoritatea cazurilor interesul lor se rezuma la intrebarea “You from?” “Country?” dupa care pleaca mai departe. Lipsesc bombardamentul de intrebari si de curiozitate sau invitatiile la ceai din Asia Centrala. Tu cu calatoria ta pe bicicleta, ei cu viata lor zilnica, asta chiar si in cazul in care oamenii vorbesc ok engleza, lucru ce e drept, nu se intampla prea des.

Amalgamul de temple, zei si religii e in schimb extrem de amuzant. Acum vezi o biserica in Shimla, ridici ochii putin mai sus si vezi statuia lui Hanuman, zeul maimuta, mai mergi un pic si-l vezi pe Visnu la colt de drum si tot asa, cu o mie de zei cu o mie de aspecte si o mie de temple si extrem de multe simboluri ce nu sunt usor de citit pentru ochiul occidental. Cred ca nu e treaba usoara sa-i tii minte pe toti.

Locurile de cort, mancarea si drumul

Dupa primele doua zile de pedalat devine clar ca sa gasesti un loc de cort in aglomeratia indiana nu e treaba usoara. Orice loc propice care sa fie cat de cat apropiat de drum e fie deja ocupat de indieni, fie e extrem de mizerabil, asa ca in seara celei de-a doua zile de pedalat, cand ochiul format ocheste o muchie stancoasa nu ezitam sa facem carry-bike pret de 15 minute pana la unul din cele mai faine locuri de cort din timpul calatoriei, o platforma suspendata printre pini batrani numai buna de pus cortul. Zilele urmatoare suntem mai putin norocosi si avem parte si de un loc de cort postindustrial cu un cap de pod dezafectat, urmat de unul intr-o fosta cariera.

Cu mancarea lucrurile stau si gri si roz. Gri pentru Mihaela care nu se impaca de nici o culoare cu mancarea picanta si care ajunge sa manance aproape la fiecare masa cantitati mari de orez pregatit in diverse feluri cu foarte putin “fel principal”. Roz pentru mine deoarece daca tolerezi cat de cat ok chili-ul, mancarea cumparata la “dhaba-urile” de pe marginea drumului e chiar gustoasa. Asta mai ales la inceput cand totul e nou si cand incerci si din una si din alta. In rest multi biscuiti, pepsi, alune si alte lucruri nesanatoase numai bune pentru a da energie unor ciclisti infometati.

Drumul in schimb e chiar spectaculos si variat, e incredibil cat de mult se schimba peisajul de la vale la vale in functie de cantitatea de precipitatii, astfel incat in interval de cativa zeci de kilometri treci de la jungla cu maimute, la dealuri aride sau la paduri de pini ce te fac sa crezi ca esti undeva in Romania. Zilele trec, kilometrii se scurg cu spor, noi ajungem sa ne simtim mai in largul nostru in India si incet, incet intram mai adanc in munte, pana cand din Kalpa zarim pentru prima data primul varf de peste 6000 de metri, Kinner Kailash.

Drumul catre India a inceput cu un detour prin Frankfurt, patria zburatoarelor de la Lufthansa.

Drumul catre India a inceput cu un detour prin Frankfurt, patria zburatoarelor de la Lufthansa.

Cei 3 indieni mecanici si cele doua biciclete gata drum in spate.

Cei 3 indieni mecanici si cele doua biciclete gata drum in spate.

Camera de hotel gasita in mahalaua din Chandigahr.

Camera de hotel gasita in mahalaua din Chandigahr.

Primul contact cu muntii din departare.

Primul contact cu muntii din departare.

Zeul personal.

Zeul personal.

Dal Makhani si Mix Veg, prima masa intr-o serie de pranzuri care de care mai picante.

Dal Makhani si Mix Veg, prima masa intr-o serie de pranzuri care de care mai picante.

Calea ferata catre Shimla, pe langa care am pedalat pret de doua zile.

Calea ferata catre Shimla, pe langa care am pedalat pret de doua zile.

La locul de scandal din Shimla (Scandal Point)

La locul de scandal din Shimla (Scandal Point)

Relaxarea din extrasezon.

Relaxarea din extrasezon.

Inghesuiala si culoare.

Inghesuiala si culoare.

In cautarea unui petec de umbra.

In cautarea unui petec de umbra.

Regula numarul 1 in traficul din India: "BLOW HORN!!!".

Regula numarul 1 in traficul din India: "BLOW HORN!!!".

Locul perfect de cort.

Locul perfect de cort.

Gospodarirea de seara.

Gospodarirea de seara.

Prima bicicleta noua pe care o am avut-o pana acum.

Prima bicicleta noua pe care o am avut-o pana acum.

DSC_6236.jpg

Inapoi printre paduri si racoare, pe undeva pe la 2500 de metri.

Inapoi printre paduri si racoare, pe undeva pe la 2500 de metri.

DSC_6248.jpg

DSC_6256.jpg

Criza de locuri de cort are un motiv cat se poate de intemeiat.

Criza de locuri de cort are un motiv cat se poate de intemeiat.

Hanuman.

Hanuman.

Raul Sutlej, pe malul caruia am inaintat vreme de 2 zile.

Raul Sutlej, pe malul caruia am inaintat vreme de 2 zile.

Birds of prey.

Birds of prey.

Planuri.

Planuri.

DSC_6308.jpg

De la pini la jungla, si inapoi la pini.

De la pini la jungla, si inapoi la pini.

Mega conurile de himalaya.

Mega conurile de himalaya.

DSC_6347.jpg

Suspendat.

Suspendat.

DSC_6371.jpg

Pranzul zilei, pe drum spre Recong Peo.

Pranzul zilei, pe drum spre Recong Peo.

Dugheana tipica unde se mananca pranzul prin India himalaiana.

Dugheana tipica unde se mananca pranzul prin India himalaiana.

Cravata a ramas din pacate inapoi in tara....

Cravata a ramas din pacate inapoi in tara….

DSC_6389.jpg

Loc de cort post industrial, echipat cu cap de pod naruit si cu resturi de fier forjat.

Loc de cort post industrial, echipat cu cap de pod naruit si cu resturi de fier forjat.

Pace si prietenie?

Pace si prietenie?

Inghesuiala mare.

Inghesuiala mare.

In departare Kinner Kailash pe urcusul spre Kalpa.

In departare Kinner Kailash pe urcusul spre Kalpa.

Viitori profesori la festivalul local de folclor din Kalpa.

Viitori profesori la festivalul local de folclor din Kalpa.

Lung-ta, sau calul vantului.

Lung-ta, sau calul vantului.

Budhism si Hinduism, usa in usa.

Budhism si Hinduism, usa in usa.

Detalii.

Detalii.

DSC_6438.jpg

DSC_6439.jpg

DSC_6440.jpg

Ceea ce avea sa fie cea mai ok camera din India, la exorbitantul pret de 13 euro. Cateodata ajuta sa mergi in extrasezon.

Ceea ce avea sa fie cea mai ok camera din India, la exorbitantul pret de 13 euro. Cateodata ajuta sa mergi in extrasezon.

Din nou gata de drum, spre Spiti.

Din nou gata de drum, spre Spiti.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Pe valurile Wakhanului.

Ultima zi in civilizatie si o zi petrecuta pe valurile Wakhanului, formate in urma trecerii masinilor peste solul nisipos, si ca bonus o stuppa budista.

Istanbul – un oras cat o tara

Trei zile pline petrecute in Istanbul, orasul dintre doua continente, in drumul catre est.

De la poalele Anti-Atlasului pana la marginea Atlanticului

Ajungand pana la capatul unui continent, cel putin pe o directie, chit ca drumul a inceput doar cu cateva sute de kilometri mai la est.

15 thoughts on “India – prima parte, pedaland prin dealurile himalayene

  1. Buna Radu! Frumoase pozele :)! Cred ca mersul asa pe bicicleta iti da posibilitatea sa areti perspectiva mai interesanta, mai autentica daca vrei a locurilor. Sa fii sanatos si sa ai parte de o expeditie fara prea mari peripetii!

  2. In sfarsit vesti despre voi! Am citit cu mare interes, cred ca ar trebui sa recitesc maine, ati parcurs multi kilometri si i-ati povestit intr-o singura postare! 🙂
    Mult succes pe mai departe! Pana acum zeii v-au fost aproape! Si la propriu! 😉

  3. Cat ar fi costat sa mergeti cu bicicletele de acasa? Sau ce impedimente erau daca nu pretul?
    Super poze, asteptam continuarea… 😉

    1. Pai ar fi fost 200 de euro dus-intors pana si din New Delhi+ inca 50 de euro in India, cu JetAirways (ambele sume sunt pentru o singura bicicleta), In total 250 de euro. Plus impachetat, tarat prin aerorport, tarat prin Delhi in ziua de buffer dintre zborurile de retur (Leh-Delhi, zi de pauza, Delhi-Romania) si griji ca pateste ceva bicicleta (mai ales la dus) si uzura :).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *