Triatlon 2 mai

Inot. Alergat. Bicicleta

Urmeaza povestea primului meu triatlon, cu un pic din nostalgia faptului ca a trecut. Va urma probabil la un moment dat si nebunia unui prim IronMan, dar pana atunci probabil va mai trece ceva vreme.

Inot.

Inotul e una din chestie care imi place si pe care regret ca nu am suficient timp sa o fac. Desi am invatat sa inot destul de tarziu, pe la 9 ani, cu mici traversee timide ale unei piscine de maxim 10 metri, nu mi-a fost niciodata de apa. Si am si o oarecare fascinatie fata de intinderile mari de apa, fata de momentele in care esti undeva iesit in larg singur. Am invatat sa respir cat de cat cum trebuie in primavara aceasta, dupa ce am inghitit intr-o seara probabil jumatate din apa din piscina din Tignes, iar in momentul respectiv totul s-a schimbat pentru stilul meu caraghios de inot. Si mi se pare foarte faina cursivitatea si senzatia de plutire la care ajungi dupa ceva exersare, si mai ales faptul ca daca ai inima si plamanii antrenate si nu tragi foarte tare poti sa inoti fara oprire extrem de mult. De fapt chestia asta mi se pare cea mai interesanta la triatlon, pana la urma in oricare din sporturi inima si plamanii sunt motorul, restul sunt oarecum conexe.

Alergare.

Probabil asta e singura chetie din cele trei in care sunt cat de cat antrenat, iesind la alergat de 2-3 ori pe saptamana in momentul in care pot, cam putin pentru a avansa dar suficient pentru a ramane cat de cat in forma. E genial ca poti sa alergi oriunde, oricand, si cu un minim de echipament.

Biciclit.

Aici iar nu pot sa zic ca am prea multa experienta, singurul concurs la care am participat pana acum fiind Prima Evadare, concurs care mi s-a parut foarte tare totusi ca experienta. Ce nu imi place la ciclism e ca esti destul de dependent de echipament, echipament ce poate fi destul de scump uneori. In plus echipamentul poate oricand sa te tradeze, dar pe termen lung probabil nu are o importanta prea mare. Oricum e clar mult mai multa adrenalina la MTB, dar deocamdata nu stiu cum sa transfer suficienta energie catre pedale, pentru ca sunt foarte putine momente in care resimt efortul ca un efort la fel de mare ca cel pe care il depun la alergat spre exemplu.

Luate individual fiecare din ele e interesanta, inlantuire e si mai interesanta, in primul rand din cauza diversitatii.

Revenind la ziua concursului, eu si em am reusit sa convingem destul de multi din prieteni nostrii sa se inscrie la concurs, care la tura scurta, care la tura lunga, care la stafete in diferite combinatii, astfel incat am participat in total 11 oameni la cel putin una din probe. De fapt tot concursul a fost gandit destul de prietenos cu cei care participa pentru prima data la asa ceva. In total s-au strans peste 200 de oameni inscrisi, aproape la fel de mult ca la unele maratoane montane. Eu m-am inscris dupa ceva indoieli la tura lunga, “more bang for buck ca sa zic asa” pe principiul fie ce o fi.

Dupa ce ultima zi am citit numai chestii de genul “sfaturi pentru o prima participare la triathlon”
sambata dimineata imi asezam frumos lucrurile pe prosop lucrurile in ordine, de la ochelarii de inot de 3e cu ajutorul carora am invatat sa respir cum trebuie pana la borseta de bicicleta si tot felul de alte lucuri de care aveam sa am nevoie in urmatoarele ore. Unul din visele mele in saptamana dinainte era sa se fi scris numerele cu vopsea speciala de triathlon, o vopsea neagra care arata genial. Pana la urma nu a fost vopsea ci a fost marker, nu arata la fel de bine dar si-a facut decent treaba.

Startul intarzie, ne pozam in tot felul de ipostaze, ma uit pe furis incercand sa-mi dau seama cine s-a mai inscris la tura lunga (am fost 35 de oameni din cate am inteles, si toti aveam numere de la 1-35). Nu prea imi dau seama, vad destul de multi in neoprene si-mi zic ca asta e, cam toti or avea neoprene si dupa ce incerc si apa incep sa ma intreb daca n-ar fi fost o idee buna sa-mi iau si eu asa ceva (voiam sa-mi iau inainte de a pleca in delta in ideea ca ar fi fost apa prea rece, pana la urma am renuntat din varii motive dar nu mi-a parut rau pentru ca apa a fost chiar decenta pentru inot).Ni se mai explica inca odata regulile, pe unde intram in zona de tranzitie, pe unde iesim, si startul ma ia cam pe nepregatite eu fiind convins ca mai dureaza 10 minute pana se va incepe. 10, 9, 8 …. ( incerc sa-mi dau repede ochelari cu scuipinol, ii pun cat de repede pot), 7,6,5 (i-oi fi pus bine, daca intra apa in ei e cam neplacuta situatia), 4, 3, 2, (fuck it, sper sa fie bine), 1, START, cam asa a inceput primul meu triathlon.

Asteptand startul.

Si incepe, apar si eu in prim-plan.

Vanjoleala mare la start in apa, zboara maini si picioare in toate directiile, incerc sa tin un azimuth aproximativ in spatele cuiva si descopar pentru prima data ce inseamna sa faci drafting in urma cuiva. Sunt undeva pe la mijloc, destul de multi in fata care mi se pare ca trag destul de tare, merg desutl de mult in paralel cu un nenica destul de in varsta care inoata bras la fel de repede cum inot craul (dupa concurs aveam sa vorbesc cu oameni, erau 4 oameni de munte veniti de la Campina, din 4 generatii diferite si cu care am povestit cu placere cateva ore dupa concurs) . Incep sa ma intreb daca am ce cauta acolo in conditiile astea, dar ii dau inainte cu moralul ceva mai scazut. Alt moment a fost dupa primii 350m, cand s-au despartit de tura lunga de tura scurta si cand mi s-a parut demoralizant cat mai e de mers pana la urmatoarea barca/baliza, mai ales tinand cont de cum trasesem pana atunci.

Vinjoleala de la inceput.

In schimb dupa prima baliza s-a facut liniste, am ramas un grup de 5 care ne intreceam in diferite configuratii si care am mers impreuna pana la baliza de la 750m. In schimb fiind mai putini am inceput sa capat si ceva cursivitate si lucrurile au inceput sa mearga mai placut. Intorsul a fost si mai linisit, eu tinand azimutul dupa acelasi nene care inota foarte bine bras si dupa sandor. Oricum efortul la inot mi s-a parut destul de intes pentru brate, pe ultimele 100 metri incepand sa ma lase forta, astfel incat am incercat sa maresc cadenta pentru a compensa cat de cat. Ies din apa convins ca nu am nici o taina cu inlantuirea asta si convins ca sunt o groaza in fata, de fapt tot concursul nu am intrebat pe nicaieri locul pe care sunt si mi-am facut linistit cursa incercand sa tin mereu pedala de acceleratie suficient apasata.

Fuga la punctul tranzitie, trag peste slip o pereche de pantaloni scurti, tricou, ma spal pe picioare de nisip, si incepe alergarea. Aici in schimb chiar ma pricep cat de cat si incep sa depasesc om dupa om pe portiunea de faleza pana in primul check-point. Mai ciudat era ca aveam foarte obosite mainile dupa inot si imi venea destul de greu sa le tin asa cum trebuie. Oricum portiunea de alergarea a fost foarte interesanta, iar cei 9.5km i-am resimtit ca si 15km pe plat, datorita nisipului si pietrelor. A fost foarte util sa-l am pe iepure pe Sandor pe tot traseul care a tinut incredibil de bine ritmul pe alergare, cu chiu cu vai l-am depasit pe ultimul kilometru.

Tranzitie again, borseta cu sculele, desfac stica de mountain dew, bag doi covrigi si calare pe bicicleta. Dupa chinul de la alergare momentul in care m-am urcat pe bicicleta superb din punct de vedere al relaxarii, cu totul alti muschi, cu totul alta distractie, si in plus nici nu te supraincalzeai. Si din nou am in fata iepure dupa iepure, majoritatea de la tura scurta sau de la stafeta, ii incurajez pe cei pe care pot si incep sa gonec prin campia dobrogeana cu un vant destul de redutabil din fata. Cand iesim de pe sosea incep sa-mi aduc aminte ca furca mea s-a cam suparat pe bine dupa mine dupa Prima Evadare si a capatat un joc considerabil, trancanind in ultimul hal in momentul in care trec peste hartoape. Asta e, sper sa nu se dezintegreze pana la sfarsitul ture de bicla si ii dau inainte. La intrearea in canion in schimb lipsa de tehnica incepe sa-si spuna cuvantul si merg destul de concentrat sperand sa nu imi rup oasele pe acolo, incerca cateva depasiri dar locul nu se prea preteaza. Pe aici pe undeva ma depaseste Rares, care desi nu prea are nici o treaba cu inotul a bagat foarte tare pe alergare si pe bicicleta, ajungand din antepenultimul iesit din apa al doilea la final. La urcarea din canion imi dau seama ca nu-mi schimba pe foaia mica, nu-i nimic, merge si cu cea mijlocie pana la un punct.

Trec pe langa punctele de alimentare fara sa opresc, in speranta ca tura de bicla e suficient de scurta pentru a nu mai fi nevoie de alimentare suplimentara. Cand intram la loc pe sosea in schimb am ceva probleme de orientare in cateva puncte dar pana la urma ma dumiresc pe unde sa o iau, aproape imi iau o cazatura cand ma ridic in pedale din cauza pinioanelor uzate inainte de finish si termin dupa 2h52min primul meu triathlon, complet rupt din punct de vedere al energiei dar fara sa fi simtit ca am fortat corpul prea mult in vre-un fel.

Dupa concurs.

Micul golf.

Oamenii din Campina, 4 generatii de oameni de munte la aceasi masa pe malul marii.

A urmat incurajarea prietenilor si a celorlalti concurenti, multa multa apa, vorbe cu cunoscuti pe care i-am mai vazut si pe la alte concursuri, pana cand incep sa ma dumiresc sa ma duc sa intreb pe ce loc am iesit. Aici era mai greu in schimb pentru ca clasamentul era per total si trebuia reimpartit pe stafete/tura scurta/tura lunga, cred ca le-am batut la cap pe fetele care au facut treaba asta de destul de multe ori dupa-masa respectiva. Spre seara aflu ca am iesit pe 3, dupa Alex Diaconu si dupa Manea Rares, astfel incat primul meu triathlon avea sa fie insotit si de primul meu podium. Sincer eram putin curios cum e acolo, si nu pot sa zic ca mi-a displacut, dar nici nu pot sa zic ca a fost o chestie extraordinara. E mai important sa stii in momentul in care ajungi la sfarsitul cursei ca ai dat tot ce ai avut mai bun in tine, si sa stii ca ai alergat cea mai buna cursa pe care ai fi putut sa o alergi in ziua respectiva.

Si podiumul.

Ziua de duminica a fost o zi mai de relaxare, cu o frumoasa plimbare de la vecinii nostrii bulgari, pe biciclete intr-o gasca mai mare, cu destul de dese opriri de imbaiere, cu scoici si cu locuri frumoase. Poze mai jos:

A doua zi, cu putin inainte de a trece vama.

Trecuti in partea cealalta.

Exploram.

Si drumul de intoarcere, cu putin inainte de a face prima pana.

Em pedaland cu spor.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

DSC_4581
Aventura din timpul saptamanii, cu bicicletele pana in Saua Strunga.

Apusul ne prinde din urma atunci cand iesim din padure si cand incepe sa zarim peste varfurile brazilor abruptul vestic al Bucegilor. Daca acum cateva ore eram in mijlocul orasului la birou acum suntem la aproape 2000 de metri, indreptandu-ne pe bicicleta spre un refugiul unde vom petrece noaptea, numai pentru a incepe ziua urmatoare […]

13320986_10207614236888598_8663069196742316647_o
Sfarsitul sezonului de concursuri, cu gandurile de rigoare

Cred ca ar fi cazul sa scriu cateva randuri despre concursurile pe care am calcat in 2016 si despre un prim sezon petrecut pe bicicleta din care am avut o multime de lucruri de invatat. Daca lucrurile invatate nu vor fi uitate pana la inceputul sezonului urmator ramane de vazut dar cu siguranta unele din […]

DSC_8071
Recuperare activa la poalele Craiului.

Urmarind o parte din traseul de la patru munti pe culoarul Rucar-Bran intr-o zi de toamna veritabila.

6 thoughts on “Inot. Alergat. Bicicleta

  1. Grozav scris, nu cred ca puteam sa scriu mai bine :), nu te mai critica singur.

    Bv si pentru locul 3, am fost si eu pe acolo dar la tura scurta, dar corect cel mai important e sa sti ca ai dat tot ce ai avut mai bun si ca ai terminat :)

    Pe mine ce m-a demoralizat la inceput a fost faptul ca erau foarte multi participanti pregatiti, cu echipamente de mii de euro, suspensii – carbon – cursiere – neopren etc.

    Eu dealtfel nu m-am gandit niciodata la podium, nu stiu sa inot (sau mai bine zis nu am tehnica) – fiind si primul inot din an, la alergat ma mentin, desi eu culegeam flori de pe camp pentru prietena, ma gandeam ca oricum eram in urma si macar sa ma distrez :) (oricum a fost moment kodak cand i le-am oferit, si toata multimea se uita la ea), dar in schimb am fost placut surprins de cum m-am descurcat la ciclism, proba la care mai am putina experienta, unde am devansat vre-o 50 de locuri si am ajuns in final pe 25 in categorie (~55 din total).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>