Jurnal de cantonament din Brasov


Nu se intampla in fiecare an sa ai parte de aproape 2 saptamani cu temperaturi calde in Februarie, ba chiar au fost ani in care Martie si Aprilie de multe ori mai friguroase. Media lunii probabil in schimb o sa fie in parametri caci dupa 2 saptamani de primavara o sa recuperam cu 2 saptamani de gerar. Dar cum in cele 2 saptamani am iesit aproape zi de zi si am avut parte de mai mult soare si de mai multi kilometri decat as fi putut spera (aproape 900) pot zice ca nu a fost rau deloc.

29 ianuarie, ultima zi cu iz de iarna adevarata.

Inca o iesire matinala in Ciucas in cautarea pulverului perfect impreuna cu Albert si cu Laurentiu. Singura problema e ca vantul si-a facut de cap ca niciodata prin Ciucas si pulverul l-am gasit ascuns doar pe valcelul lui Mateo pe care am si facut 2 coborari. In prima jumatate a zilei nu am luptat prea mult cu zapada, in partea a doua a zile in schimb da, mai ales la coborare.

In cautarea unui gram de pulver neatins in Ciucas.

Nu ajung bine acasa ca aud de la Fodori ca vor sa urce in Postavaru cu tot clanul. Dupa vantul si frigul din Ciucas nu am absolut nici un chef dar nici nu pot zice nu asa ca incerc sa-i sperii cu amenintari de frig si ceata sa nu urce nici ei. Nu reusesc din fericire, nu pot sa zic nu asa ca in 2 ore sunt din nou pe schiuri pe partiile din Poiana. Am zis din fericire pentru ca a fost probabil una din cele mai faine urcari pe schiuri de anul asta, cu cer senin, cu socializare, cu luminile orasului sub noi, fara vant si cu temperaturi suprinzator de calde. Uneori e bine sa nu ai putere de convingere.

Fodorii in formatia extinsa pana la cabana Postavaru. Cred ca au avut parte de cea mai calduroasa si faina urcare de seara din iarna aceasta.
Atmosfera de iarna veritabila de la cabana inainte de venirea primaverii din Februarie.

31 ianuarie, prima zi de cantonament

Zapada de pe sosea incepe sa se topeasca, temperaturile sunt de primavara, cerul e cat se poate de inchis si vantul e acelasi partener nelipsit. Legat de vant, desi e oras de munte asezat in depresiune Brasovul e prieten foarte bun cu vantul. Cred ca nu a fost tura din urmatoarele 2 saptamani in care vantul sa nu bata tare si suficient de haotic incat sa nu-ti dai seama daca te ajuta sau te incurca.

Plecarea de la Breakaway, loc bun si de intalnire inainte de tura si de socializare dupa tura. Ignoram complet ca in momentul asta incalcam cu brio regula mastii din oras. Macar distantati social eram.
Cele cateva minute de soare de pe ziua de azi pe drumul spre Crizbav.

1 februarie, rulajul sprinten pana la Sfantu Gheorghe si o urcare in Postavaru.

O tura mai sprintena impreuna cu Costi Iordan, ultima aparitie pe scena masochistilor carora le place sa se chinuie cu cursiera pe timp de iarna. Viteza mai mare, zapada mai putina si mai mult soare decat de obicei.

Zapada dispare pe zi ce trece, asfalt din ce in ce mai uscat, cer albastru si vitamina D. 70 de kilometri destul de munciti.

Cu cateva zile inainte ii ziceam Mihaelei ca nu o sa mai ies si la ski si la bicicleta in fiecare zi. Nu a durat mult pana cand am facut fix asta, respectiv fix luni la inceput de saptamana. De vina binenteles e binenteles Suca si telefonul venit la ora 5 legat de o urcare noctuna in Postavaru. Dar din nou, nu mi-a parut rau caci a fost din nou foarte placut. Cald, fara vant si cu vizibilitate pana in oras.

Suca in postura de subiect necooperant aproape de varf.
Cabana Jager si la 1000 de metri sub noi orasul.

2 februarie, 90 de kilometri gloriosi de primavara

Azi e singura zi fara vant puternic si in plus cu soare glorios. O zi care se simte ca un adevarat inceput de primavara, in care picioarele merg, rotile se invart usor pe asfaltul uscat si ciripitul pasarilor se aude in fundal. Partener de tura astazi e Albert iar plecare e binenteles tot de la Breakaway.

Drumul proaspat asfaltat spre Lisnau de care am aflat abia acum.
Momentul in care iti dai seama ca mai ai nisip din decembrie pe bocanci si ca poate ar fi bine sa mai ai grija si de ei.

3 februarie, vant si o bucla rapida impreuna cu Mihaela

Si astazi avem parte de soare glorios si de un vant la fel de glorios. E timp doar de o tura scurta prin jurul Brasovului impreuna cu Mihaela. Dupa ultimele zile a cazut chiar bine.

4 februarie, alergarea din Piatra Mare

Astazi bate vantul suficient de tare incat sa ma descurajeze chiar si pe mine de la bicicleta, asa ca pun din nou adidasii de alergare in picioare si urc in Piatra Mare dupa Fodori. In Piatra Mare e tot atmosfera de primavara, zapada incepe doar de la bifurcatia cu Drumul Tiganilor.

Fodorii in formatie completa.
Aparent gemenii au un fetis cu bancile intalnite in drum.

4 februarie, Sfantu Gheorghe in sens invers

Din nou impreuna cu Costi, de data asta un pic mai conversational. Cer cenusiu si la dus, si la intors. Din discutiile oamenilor care se dau mai mult cu MTB-ul dilema existentiala e cat de mult o sa mai invarti rotile cursierei dupa ce se usuca potecile in Postavaru. Raspunsul privind in spate la ultimii ani e putin spre deloc.

Intoarcerea spre Brasov si nelipsitele gunoaie de pe marginea drumului de langa Araci. Nici faptul ca e o statie de sortat gunoiul acolo nu ajuta

5 februarie, prima tura peste 100 de kilometri pe anul acesta, spre Baraolt

Am sperat la mult soare dar practic am avut parte de maxim o ora de vitamina D din cele 4 ore si ceva petrecute in sa. Am luptat cu vantul in formatie extinsa, cu Costi, Albert si Mihaela si tura a trecut suprinzator de repede. Singurul moment neplacut a fost intalnirea mea cu asfaltul pe drumul spre Baraolt, din fericire fara urmari grave.

Soare glorios si vant de spate la plecare. Lucrurile aveau sa se schimbe destul de repede totusi.
Acelasi drum Feldioara – Crizbav care a urcat destul de mult in preferintele noastre in ultimele luni.

Dupa tura de bicicleta activitatea de seara e reprezentata de un foc primaveratic la locul in care am tot revenit in ultimele 2 luni de zile, si de data asta in formatie extinsa. E ceva sa ai parte si de lemne uscate si de temperaturi placute de stat afara in mijlocul iernii. Parca masina de spalat haine pentru a scoate mirosul de fum dupa o astfel de seara e un sacrificiu in regula.

Cu focul si cu lemnele pregatite pentru o seara de socializare.
Uitatul la plasma, intotdeauna fascinant.
Portret de familie 🙂
Si sfarsitul serii, cu ceva mai mai multa liniste si fara teama de a vedea combustia spontana a gemenilor care se invarteau pe langa foc

7 februarie, clasica de duminica pana la Sfantu

Poate primavara asta o reusim sa readucem la viata obiceiul turelor de rulaj de duminica la care se strangea destul de multa lume acum cativa ani. De data aceasta suntem in schimb doar 3, respectiv eu, Suzi si Ovidiu. Afara la fel de cald ca zilele trecute, soarele in schimb se lasa asteptat. Ies 70 de kilometri si ceva socializare inainte si dupa tura, kilometri numai buni pentru o duminica altfel cat se poate de cenusie.

Pregatirea si cafeaua de dimineata, la Breakaway.
Cer cenusiu si asfalt uscat si vant de spate la intoarcere. Pana la urma a fost chiar bine.
Socializarea de la sfarsit de tura.

8 februarie, prima Poiana pe anul acesta

Urcarea spre Poiana e un fel de test de fitness pe care il faci abia pe la mijlocul primaverii pentru a vedea cum stai cu watti si cu kilogramele. Doar ca dupa ultimele zile s-au simtit fix ca un mijloc de primavara asa ca am zis ca trebuie incercata si o Poiana. A fost foarte bine cu temperatura si la urcare si la coborare. Watti au fost la locul lor in schimb si kilogramele. De mult nu am avut 78 de kilograme la vremea asta din an, trebuie sa vad cum reusesc sa scap de 5 kilograme pana cand incepe primavara.

9 februarie, Tampa Morning Glory si inca o tura de peste 100 kilometri

Dimineata incepe cu o cafea, cu prajitura si cu socializare la locul stiut de pe Tampa. Din nou e mai cald dimineta decat in multe dimineti de primavara si poti sta linistit cu orele fara sa ingheti.

Cafeaua de dimineata in asteptarea primelor raze de soare.
Deasupra orasului

In tura de astazi ii am ca parteneri pe Adi Vaju si pe Iustin si incepem tura cu aceasi urcare spre Poiana, urcare pe care ma chinui suprinzator de mult dupa dupa tura de ieri. Pedala incepe sa mearga abia de la jumatatea turei incolo si din rulajul conversational din partea a doua cu Adi iese o medie de viteza chiar buna. Vantul ca de obiecei a batut din toate partile. Asa soare glorios si astfel de temperaturi in schimb nu cred ca o sa mai prindem prea curand….

Adi si Iustin, conversational.
Soare glorios si 130 de kilometri sub rotile cursierei astazi.

10 februarie, ultima Poiana cu pentru ceva vreme

20 de grade arata termometrul ceasului la ora 11 in Livada Postei. Cald si pe urcare pana in Poiana Brasov, pe partii se vede cum incepe sa apara pamantul si in jur se aud pasarile cum ciripesc. Coborarea spre Rasnov e in schimb umeda si coborarea e dubioasa, mazga asta mi se pare mult mai periculoasa decat orice ploaie torentiala. La intoarcerea spre Brasov calc pedala impreuna cu Iustin incercand sa ne dam cu toti banii in ultima zi ce se anunta cu temperaturi calde, ocazie cu care ne batem si un PR pe bucata dintre Rasnov si Cristian.

Recovery-ul de seara e tot cu foc, socializare si haine ce miros a fum. De data aceasta si cu un meniu gourmet format din cartofi copti, quark, o tentaiva de pulpe de pui facute la jar si prajitura. O sa fie clar ultimul foculet pentru destul de multa vreme de acum incolo.

Iustin inainte de coborarea spre Rasnov.
Ultima seara de caldura inainte de vortex.

11 februarie, sfarsit de cantonament

Ieri trebuia sa fie ultima zi pe bicicleta doar ca vortexul pare sa intarzie cateva ore fata de prognoza initiala asa ca incerc sa profit de ultimele ore calduroase cu Mihaela intr-o pauza de masa prelungita. Ies aproape 60 de kilometri in care chiar apas pedala, la fix pentru a ajunge inapoi acasa inainte sa inceapa o ploaie torentiala de toata frumusetea.

Un pic mai multe date despre ture aici:

https://www.strava.com/athletes/1097619


Posted

in

, ,

Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *