Din nou avem parte de o noapte friguroasa, cum au fost majoritatea de la peste 4000 m pana acum. Minima din cort a coborat usor, usor la 1 grad si apoi la -2 grade astfel incat ne-am acoperit usor cu o platosa de chiciura. Ii simt povara alba si rigida cand ma trezesc la mijlocul noptii sa imi umflu salteaua si ii aud zgomotul cand Radu are nevoie sa iasa afara si primul lucru pe care am il face e sa scuture temeinic panza cortului. Ce e drept, eu nu am motive sa ma plang, caci in sacul de puf imi e in general bine. L-am pus demult pe lista celor mai bune investitii pentru calatoria din America de Sud. De altfel, candva la sfarsitul sirului de postari,va veni si una despre echipament, in detaliu, ce a fost genial,ce a fost bun,ce putea fi schimbat/ imbunatatit.

Cu asa noapte friguroasa nu se anunta un start matinal, insa ziua de azi va fi scurta: urcam 600 de metri diferenta de nivel pe un drum bun, sarim un pas de 4880 m si coboram in Carretera Central (unul din principalele drumuri care leaga Lima de munti). Aici este un adevarat haos cu traficul si nici nu e de mirare cand mai mult de 7000 de vehicule, in majoritatea camioane o tranziteaza zilnic. Daca la asta mai adaugam si stilul agresiv de sofat din Peru, depasiri la limita in curbe fara vizibilitate si cateva tuneluri, iese de un Mordor al soselelor pe care suntem totusi obligati sa coboram cam o ora, pana in prima localitate cu semnal gsm, internet, benzinarie si hoteluri.