O primavara pe cursiera

Primavara ce tocmai s-a incheiat a plouat mult. Monstruos de mult daca stau bine sa ma gandesc. Sunt curios cum o sa arate statistica fata de alti ani dar cert e ca dupa saptamani intregi cu 3 ploi pe zi a devenit clar ca singura varianta de a petrece timp pe doua roti fara sa te intorci ca porcul acasa si fara sa strici inutil bicicleta e cursiera. Pana la urma oricat de rea e vremea tot nu ploua 24h din 24 si gasesti pana la urma o fereastra de vreme sau o jumatate de zi de weekend in care sa te strecori printre picaturi.

Astfel incat dupa 2 ani in care am cam tradat cursiera pentru MTB acum s-a intors roata si de nevoie a trebuit sa redescopar ca are si timpul petrecut pe sosea frumusetea lui. Respectiv ca poti intr-un interval scurt de timp sa-ti faci damblaua (sau antrenamentul, depinde cum vrei sa-i zici), ca exista o frumusete si in zilele cu ore multe petrecute in sa, mai ales cand descoperi locuri noi. Atractia primaverii pentru astfel de ture a fost in cazul acesta secuimea, respectiv zona deluroasa / muntoasa dintre Odorheiul Secuiesc, Baraolt, Miercurea Ciuc si Ghiorgieni. Drumuri uneori ireal de bune, sate aranjate, trafic putin, cu alte cuvinte ingredientele perfecte pentru ture faine de cursiera.

Sunt ture si ore pentru care probabil nu se merita sa scriu jurnale de sine statatoare dar in mod egal sunt si ture si momente ce au fost faine si pentru care e pacat sa nu adaug cateva poze si cateva randuri:

Verde crud de primavara si o dupamasa fara prea multe picaturi de ploaie. Una din turele pe care poti sa le faci atunci cand prinzi o astfel de fereastra de cateva ore e Brasov->Babarunca->Muntele Rosu -> Brasov. De data aceasta cu Dani si cu Suzi si cu o lumina de zile mari.
Daca mai adaugi si un DN1A fara aproape nici un pic de trafic deja iese o tura aproape ideala.
Ziua urmatoare, cu padurea plina de noroi vine randul unei ture de 200 de kilometri prin Secuime. Pe aici eram pe asfaltul perfect ce leaga Ocland de Lueta. In 40 de minute nu a trecut nici o masina pe langa noi.
Drag-ul cu care am facut pana la urma cateva mii bune de kilometri in ultimul an. Proudly made in Bulgaria.
Pauza si Belvedere la kilometrul 80.
Din categoria lucrurlor ce “intra bine” la o tura lunga: compotul de piersici.
Inca una din zilele cu 3 ploi pe zi dar cu o fereastra de vreme buna in jurul pranzului. Fereastra numai buna pentru a inlocui o pauza de masa cu o tura pana in Predeal si inapoi.
Inceput de mai, zapada noua in muntii inalti si o o prognoza ce nu se potriveste deloc cu realitatea. Iar atunci cand stii ca ar trebui sa ploua dar afara e soare glorios ce poti sa faci decat sa iesi repede afara pentru a profita de el. Aici un tura clasica pana la Plaiul Foii si inapoi.
Drumul nou astfaltat pana la Plaiul Foii e probabil unul din cele mai faine din jurul Brasovului, mai ramane sa termine si pasul Predelus si sa termine lucrarile si pe Rasnov-Bran si combinatiile devine nenumarate.
Mai mai ca ai zice ca esti prin orice tara vestica atunci cand pedalezi pe aici.
Ziua urmatoare, o tura de 150 e kilometri tot prin Secuime, loc prin care nu ai cum sa nu te minunezi de cat de ingrijite sunt satele. Aici spre exemplu erau cruci de pe la 1700 toamna, in camp, dar totusi ingradite si cu iarba tunsa.
O ploaie de care am reusit sa scap, pe drumul spre Baraolt.
Inca o zi ploioasa si o fereasta de vreme buna seara si o tura clasica si o bucla de 35 de kilometri ce dureaza putin sub o ora cu plecare de acasa, spre Codlea->Halchiu->Brasov. Inca mi se pare usor ireal ca de acasa pana la iesirea de oras am de stat doar fac sub 5 minute.
Cu Simon, Ionut si Rares la un suc in Zarnesti, o tura in care la intoarcere am gonit cu o medie ireala inapoi spre Brasov ajutati de un mic uragan din spate.
Intre ture pe cursiera si aventura din timpul saptamanii: o urcare pana in saua Dichiu cu plecare la 5:45 din Brasov si cu intoarcere la 10 in Brasov. O dimineata petrecuta fix cum trebuie.
Urcarea spre Dichiu e faina. Foarte faina de fapt. Iar atunci cand ai parte e lumina buna si de o astfel de deschidere e pacat sa alergi dupa KOM-uri si sa nu te opresti la poze.
Cat nu face o cola la timpul ei…
Cateva zile mai tarziu, in modul de semi-cursa / socializare la Gentelman’s Race. O zi in care am tras un pic de noi, in care prognoza zicea ca o sa inotam in apa dar in care am avut parte pana la urma de o vreme perfecta.
Trenuletul.
Raspunsul este NU. 8 maini nu rezolva o pana mai repede ca 2 maini…
Lupii & friends.
Ziua urmatoare, zi impecabila si inca o tura in Secuime, aici tot intre Ocland si Lueta, bucata pe care am repetat-o de 3 ori in primavara aceasta.
Spre Baile Chirus, pe asfalt perfect.
Tot din categoria satelor ingrijite, bicicleta aceasta nu era in fata unei pensiuni sau in fata unui magazin. Era in fata unei gospodarii cat se poate de normale.
Colorat.
Muzeul satului, varianta in miniatura.
Sfarsit de zi, intre Ocland si Baraolt, pe aceleasi drumuri fara trafic.
Din categoria faptelor bune facute e ciclisti, Florin salvand un arici ce incerca sa treaca strada..
Dupa 3 zile de ploaie in sfarsit o seara perfecta, aici in “Classic->Long-ul de Brasov: Brasov->Poiana->Rasnov->Predeal->Brasov”
Rulaj si socializare.
Urcari la puls 180, prin cotloanele Brasovului.
Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Fuga de iarna, in Gran Canaria.

La sfarsitul iernii, dupa luni de frig, zapada si intuneric, luni albe si inghetate (caci iarna asta chiar a fost asa cum ar trebui sa fie o iarna) ajungi involutar sa tanjesti dupa verdele crud al primaverii, dupa frunze fosnind in vant, dupa ciripit de pasari si dupa soare si cer albastru. Dupa atatia ani […]

Maroc, prima parte, din Marrakech pana in Tizi-n-Test

Ziua 1 – Revederea Abia atunci cand avionul celor de la Lufthansa isi ridica botul de pe pista din München si acceleratia te lipeste putin pe scaun, abia atunci ma incearca cu adevarat primele sentimente de concediu. Nu decolarea avionului a facut declicul, ci imaginea Alpilor acoperiti de zapada, despartiti de plafonul de nori lenticulari […]

RGT Drumul Vinului 2017 – raport de cursa

Anul trecut nu am scris deloc rapoarte de cursa, poate si pentru ca fotografiile pe care le gasesti dupa ce a trecut concursul sunt in cele mai multe cazuri complet insuficiente pentru a ilustra povestea orelor de fugareala. Anul acesta o sa incerc totusi sa astern in format digital cateva din gandurile si evenimentele din […]

One thought on “O primavara pe cursiera

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *