O zi olimpica pe Punta Olimpica

Totusi temerile noastre privind temperaturile au fost nefondate, caci desi dimineata cortul este acoperit de o platosa de chiciura, inauntru sunt 6 grade si in sacii de dormit e cald si bine. Ceata alearga prin caldare si norii ascund soarele mult dorit, asa ca nu ne grabim. Avem rabdare ca soarele sa prinda puteri pentru ca intuim in ce loc fain suntem si niciunul din noi nu vrea sa se grabeasca spre coborare. Laguna de sub noi are albastrul acela azuriu pe care l-am descoperit la Paron, albatru ce se intensifica sub lumina potrivita. Din cand in cand morena pravale spre luciul apei, cu zgomot infundat, pietre mai mari sau mai mici. Stam la o sesiune foto prelungita si apoi prindem drumul vechi ce se catara in serpentine deasupra tunelului si printr-o portita ingusta sare in partea cealalta. Tersamentul este prabusit/ luat de ape, astfel incat in pasul propriu-zis nu poti razbi decat cu piciorul sau cu bicicleta. Insa cum niciunul din turistii care parcheaza masina la intrarea in tunel nu au curiozitati mai mari decat selfie-ul regulamentar, ajungem sa fim singuri, cu muntii crescand in fata noastra si ghetarii apropiindu-se cu fiecare metru urcat. Trecatoarea batuta de vanturi ne dezvaluie pe partea estica alte varfuri, inclusiv Huscaranul, cel mai inalt varf al Anzilor. Doar stand in strunga acea presata de doi pereti de granit realizezi cat de nebun e drumul asta care se catara din doua parti spre o bresa a unei creste secundare, creasta aflata la randul ei intr-un urias amfiteatru inghetat, cu diametrul de poate 50 de kilometri.

Nici coborarea pe partea estica nu se lasa mai prejos si de la inaltimea dungii de asfalt privim cum se insira serpentinele pe versantul ce coboara abrupt 600 de metri sub noi, pana in firul unei vai largi, aflata la 4000 m. Sunt convinsa ca o urcare pe partea vestica ar fi la randul sau putin infricosatoare cand te-ai gasi la inceputul vaii glaciare si te-ai uita in sus usor fascinat si ceva mai mult ingrozit, incercand sa ghicesti finalul serpentinelor, dar in egala masura extrem de estetica, cu un amfiteatru glaciar chiar si mai mare decat cel din partea estica. In orice caz, partea cea mai faina este ca toate aceste frumuseti sunt accesibile oricui, si inca la un pret modic, deoarece exista curse locale ce leaga orasele Carhuaz (vest) de Chacas (est) peste Punta Olimpica.

Din fericire, pentru noi, spectacolul Cordilierei nu s-a incheiat, caci inclusiv drumul national pe care ajungem sa pedalam cu spor spre Huaraz se insoteste pe de-o parte de Rio Santa, iar pe cealalta parte de varfurile vesnic albe. Ne asteapta cateva zile de odihna bine meritate in Huaraz.

O noua dimineata cu cer innorat, nu-i nimic, fiind aproape de pas avem timp de zabovit pentru a astepta soarele sa apara.

Gata de plecare, deasupra lacului turcoaz si cu semne ca norii incep sa se crape.

Primele raze de soare

Bronz de profesionist

Ultimii 200 de metri pana pe Punta Olimpica

Unde nu-i drum mai luam si bicicleta in carca

S-a strigat bingo

Nici partea cealalta a pasului nu e mai prejos ca privelise

Zile si momente de nota 10

Mihaela si muntii

In departare lacuri suspendate de turcoaz

In inima muntilor

Inapoi pe asfalt pentru o coborare de 2500 de metri pana in vale

Full speed ahead

Cei care au zis ca transfagarasanul e cel mai frumos drum din lume clar nu au ajuns pe aici.

Serpentine la un cu totul alt calibru

Cel mai frumos drum asfaltat din lume, cel mai probabil

Zig-zag.

De aici tot la vale

Multumim Huarascan si drumarilor peruani pentru o zi absolut magica

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Peru si ciclismul cu fata umana

Ciclismul cu fata umana din Peru continua si astazi caci ziua se scurge pe drumul asfaltat ce leaga Cajamarca de Cajabamba. Singurul oras mai mare prin care trecem este San Marcos si nu ratam ocazia de a ne opri acolo sa mancam de pranz. Marcam cu aceasta ocazie si cea mai buna supa de gaina […]

Apus peste Chimborazo

Astazi ar trebui sa fie zi de pauza, zi de ales poze, de scris jurnale, de odihnit picioare si de mancare buna. Bine poate nu neaparat de mancare buna caci am ratat cu o zi targul din Salinas si fructele si legumele sunt de negasit in coltul acesta de Ecuador. Doar ca ieri am reusit […]

O coborare cat o zi de post

Dimineata incepe din nou sub semnul Salmonelei, fara prea multa pofta de mancare. Nivelul de energie e in schimb ceva mai sus ca ieri, in plus astazi vom avea parte de asfalt. E o urcare la care vom munci toata dimineata, de la 3000 de metri pana la 4300. Varfurile Cordilierei pe care am vazut-o […]

One thought on “O zi olimpica pe Punta Olimpica

  1. Cei care au zis ca TransFagarasanul e cel mai frumos drum din lume, au o lume foarte mică 🙂
    Sunt superbe peisajele și în general Peru este magic, fie că îl descoperi în munți, văi, sau adâncurile pădurii amazoniene.

    Zile senine!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *