Stele pe langa Prora

Orasele hansei, si din nou o noapte sub stele.

Din nou Mihaela a scris un jurnal mai mult decat bine documentat si detaliat, astfel incat dupa weekend-ul trecut cand am scris independent 2 jurnale ce au iesit extrem de asemanatoare, am zis sa nu mai dulblam si de data aceasta efortul. Totusi un pic de exercitiu la scris nu strica niciodata, astfel incat am sa incerc sa mai adaug si eu cateva cateva randuri.

In timp ce mergeam noi printr-o zona rurala din Mecklenburg-Vorpommen, am impartit un timp drumul cu o fatuca pe un armasar negru. Cat timp noi ne mai opream sa ne dumirim pe unde trebuie sa o luam, analizand harta, fatuca ne prindea din urma, dupa care iar o depaseam, si tot asa. La un moment dat cand pedalam pe soseaua de tara, auzim zgomotul de galop venind din spate, si uitandu-ne in spate ii vedem cum goneau in galop pe miristea de langa drum. Si arata foarte tare imaginea, si mi-as fi dorit sa am ceva cu care sa pot sa filmez momentul, cert e ca desi si noi mergeam cu un respectabil 20km/h am fost lasati in praful ridicat de copitele armasarului.

Mai dam putin timpul inainte putin, si ajungem in Luebeck, unul din cele mai frumoase medievale orase din nordul Germaniei si orasul cel mai important din Liga hanseatica. Raman la ideea ca orice calatorie cu bicicleta prin locuri pline de istorie, cuplata cu putina curiozitate si access facil la informatii face mai mult decat orice manual. Pentru ca nu inveti doar lucruri ce s-au intamplat acum o jumatate de veac la o jumatate de glob de tine, ci vezi si urmele pe care le-au lasat intamplarile respective.

Mai dam timpul putin inainte, si ajungem la locul, sau mai bine zis plaja unde ne-am petrecut noaptea. Dupa experienta ultimelor iesiri cu bicicleta pe malul marii Baltice am ajuns la concluzia ca plajele pustii nu sunt deloc greu de gasit, in schimb de data acesta locul chiar a fost deosebit de frumos. Dupa ce se culca Mihalea ma mai tot joc cu aparatul incercand sa fac cateva poze in care sa surprind cerul extrem de instelat, si tinand cont ca trepiedul a fost improvizat din cob-uri si ca nu am declansator cateva au iesit chiar suprinzator de bine. Oricum un trepied incepe sa devina absolut necesar. Si rasaritul a fost deosebit, desi practic nu am vazut deloc soarele.

Mai dam timpul putin inainte, si dupa o lupta cu un mic uragan potrivnic si dupa o degustare de corcoduse, ajungem in Wismar, alt oras al Hansei cu o istorie putin diferita. A fost unul din orasele care vreme de cateva sute de ani, impreuna cu alte zone din nordul germaniei au apartinut de … Suedia. Care aparent a iesit destul de bine din razboiul de 30 de ani, fiind una din marile puteri ale Europei in perioada care a urmat. Pana cand in 1711, cand la fel ca alte mari puteri de-a lungul istoriei, s-au hotarat sa atace Rusia. Si a venit iarna. Cred ca e destul de clar care a fost rezultatul… Revenind la Wismar practic Suedia a renuntat definitiv la el abia in 1903.

Restul, de la Mihaela citire:

Ca ne place marea nemtilor asta nu mai e deja niciun secret, cred eu. Am fost si anul trecut, am fost si anul acesta si am decis chiar sa revenim, pentru a treia oara in 12 luni pe malul Marii Baltice. Ce ne atrage atat e greu de spus. Pe de-o parte ne e linistea si bunul-simt de acolo. Litoralul nemtesc este tot ce nu este cel romanesc. Cu siguranta pentru ca are mai multe sate si asezari tihnite decat statiuni (la noi e in mod cert invers). Pe plaja nu rasuna nicio muzica, nu se vinde nimic, nu se face gratar si alte indeletniciri. De multe ori se poate ajunge doar pe jos sau pe bicicleta. Am gasit de fiecare data si plaje aglomerate dar si fasii inguste de nisip, absolut pustii, in care 2 oameni stau tolaniti la mal si se bucura de soare, de valuri, de briza. La marea lor este tihna. Marea lor este putin pentru “pensionari”, putin pentru “familisti” si in niciun caz pentru petrecareti. Pentru discoteca pe plaja exista Ibiza. Marea lor are piste in loc de drumuri, muzee interesante si orase cu o istorie bogata. De fapt tura am planificat-o pentru doua asemenea orase: Lübeck si Wismar, ambele jucatori importanti in Liga Hanseatica si (asa cum deja banuiti) incluse in Patrimoniul Unesco datorita mosternirii ramase (culturale si arhitectonice). Daca intre ele se mai intindea si o fasie generoasa de plaja ce promitea din nou un somn in aer liber, daca vantul avea sa ne fie partener de drum, aducand pe langa rafale si mirosul marii, avea sa fie cu atat mai bine.

Fata de ritmul cu care ne-am obisnuit (si care nu ne face deloc cinste) ce include sculat tarziu si plecat la miezul zilei, acum chiar trebuia sa ne sculam devreme si sa plecam mai devreme la drum, pentru ca in prima zi am fost nevoita sa inghesui si cam 100 de kilometri si cateva ceasuri pentru vizita culturala in Lübeck si cautat plaja perfecta pentru innoptat. Deci aveam treaba multa in prima zi…Din fericire locurile prin care am trecut chiar ne-au ajutat sa ne indeplinim misiunea auto-asumata, pentru ca nici nu promiteau si nici nu ne-au dezvaluit la fata locului puncte de interes numai bune sa ne ia mintile si sa ne taie elanul de pedalat. Drumul a fost si el numai bun, in mare parte drumuri secundare si asfaltate, vantul ne-a ajutat si el putin batand oarecum favorabil, asa ca am degustat doar peisajul rural din Mecklenburg-Vorpommern, facandu-ne drum aproape singuri printre satele in care, spre surpinderea noastra: am gasit oameni. Am mai scris deja pe blog ca satele nemtilor sunt fantomatice. Aranjate ca la carte si pustii. Fara copii care sa se joace in curte, fara oameni care sa se invarta prin gradina, fara oameni pe camp. Totul inchis, totul zavorat, toti ascunsi in spatele ferestrelor decorate cu diverse bibelouri si perdelute. Si asta nu se intampla doar la orele pranzului cand sa zicem toti sunt la masa, se intampla cat era ziua de lunga, caci atunci cand te urci pe bicicleta pedalezi si la 10.00 si la 13.00 si la 18.00. Ei bine am trecut pe aici, prin niste sate in care oamenii stateau la poarta ori luau masa in gradina, copii se jucau in fata casei singuri ori sub ochii parintilor, cei mai in varsta ne priveau de pe o banca de lemn pusa strategic sub coroana unui copac si tot asa…Ma rog, preocupari normale de weekend la sat.

Pregatirile pentru sarbatorile recoltei.

Prin sate tipice germane, majoritatea din secolele 11-12…


La mure.


Verdele sfarsitului de vara.

O idee mai optimisti ajungem astfel in Lübeck si ne oprim in centrul vechi unde facem o pauza mai lunga. Lübeck este strans legat de Liga Hanseatica si aceasta uniune comerciala i-a adus mari beneficii de-a lungul timpului facandu-l sa infloreasca de-a lungul a patru secole (secolele 13-17) si devenind cel mai bogat si cel mai puternic oras din zona Marii Baltice. Mostenirea Ligii este azi vizibila la tot pasul si in acelasi timp ne ajuta sa ne facem o impresie asupra aparentei orasului in perioada sa de glorie: ziduri de aparare, sisteme de porti pentru intrarea in oras, canale ce inlesneau accesul dinspre si inspre port, biserici din secolele 13-14, case de negustori din caramida rosie ce amintesc de specificul olandez, toate sunt astazi istorie vie. Datorita acestora orasul a fost inclus in 1987 in Patrimoniul Unesco fiind primul caz din Europa in care nu s-a inclus un simplu monument, ci o suprafata intreaga, considerata reprezentativa pentru o anumita perioada istorica. Parca in secolul 10, odata cu intemeierea orasului, numele ales pentru noua asezare avea sa fie predestinat: Liubice (inseamna “incantator”).

Holstentor, simbolul orasului impreua cu o sculptura moderna a unui vas negustoresc.


Citind despre istoria locurilor.


Cel mai vechi spital medieval din Europa.


Fatade peste fatade.

Orasul se gaseste la 15-20 de kilometri de Marea Baltica si pe inserat ne urcam din nou in sa si parcurgem cu spor distanta ce ne despartea de locul de innoptat. Din ciudateniile calatoriei merita totusi mentionat un tunel construit pe sub raul Trave, tunel in care, pentru ca nu este construita o pista, nu poti intra cu bicicleta. Si cum nici pod special pentru biciclisti nu erau sa faca, au pus la punct o linie de naveta: un autobuz in care te urci cu tot cu bicicleta si care strabate in siguranta tunelul, lasandu-te pe partea cealalta. Evident, pentru ca nu suntem in Canada, serviciul este gratis.

Prin Prival.

Ajunsi odata cu inseararea in localitatea Travemünde (cu alte cuvinte “La varsarea raului Trave”) trecem raul cu bacul si ne amestecam prin multimea ce se indreapta spre micile case de vacanta. Satul in care am ajuns, Priwall, este un fel de intruchipare idealizata a 2 Maiului de la noi. Strazi fara asfalt, casute mici, doar cu parter si o mica veranda in fata, terase si mici localuri linistite, asezate la cate un colt de strada si marea ce se simte, se miroase in spatele micilor dune. Tihna si bunul gust de aici sunt fermecatoare si de as avea si eu o mare ca asta aproape, apoi nici nu mi-ar displace 1-2 weekenduri pe an, sa ma duc si sa nu fac nimic. Sa ascult doar valurile si rasetele prietenilor, sa ma legan in hamac si sa citesc o carte buna, plimbandu-ma la inserat pe plaja si privind…lebedele.

Da, stiu, lebede la mare sunt o aparite cam ciudata, insa aici apa nu este deloc sarata, noi aflandu-ne pe malul unui golf, la varsarea raului Trave cu apa dulce, in mare.

Iesim din localitate la lumina farurilor de la bicicleta si ajungem in camp. Gard pe dreapta, padure pe stanga, si din loc in loc cate o poteca cu o mica placuta: intrarea la plaja nr. X. Alegem intarea numarul 2 si gasim o fasie de nisip de 10 m pe care ne amenajam dormitorul. Supratenta cortului se transforma in cearsaf, din coburi ies saltelutele si sacii de dormit, orezul e deja pe primus si noi ascultam valurile si facem inhalatii cu mirosul de alge atat de familiar de la Marea Neagra. Doar zecile de zburatoare de la fluturi de noapte la musculite si insecte diverse ne tulbura zenul intrandu-ne in ochi, atrase de lumina frontalei. Odata stinsa si aceasta, ramanem doar cu cerul plin de stele, cu luminile portului in stanga si cu cele cateva vapoare ce se vad in larg.

In cautarea locului de cort.

Marea Baltica.


Noapte instelata.

Daca prima data cand am venit la mare in Germania am vazut apusul, a doua oara rasaritul, acum nu vedem nimic. Asta nu e neaparat rau caci inseamna ca mai fur cateva zeci de minute placute de somn, cu bandana trasa pe ochi, pentru a impiedica lumina sa imi tulbure somnul cel dulce. Cat timp Radu pleaca la alergat eu fac ce stiu mai bine (adica strang bagajele) si pe la 10.00 ne urnim din loc cativa kilometri cat sa gasim un loc bun pentru a servi micul-dejun.

Rasaritul ascuns.


Privelistea la trezire.

Lebedele maritime.

De acum nu mai aveam probleme cu orientarea. Suntem pe ruta ciclabila ce merge pe malul Marii Baltice (Ostseeradweg) si sagetile indicatoare ne vor purta pana in Wismar. Doar vantul ne pune bete in roate, ca nu cumva cei 50-60 de kilometri pana la destinatie sa treaca prea usor. De fapt luptam cu stoicism cu vantul iar atunci cand terenul destul de valurit ne scoate in fata si o urcarea in plin camp, e o lupta cu toate morile de vant. In mod nesportiv ne fac si cativa mosi pe biciclete electrice ce urca pe acolo cu pieptul in vant. Primii 30 de kilometri pana in Boltenhagen se scurg mai repejor, insa urmatorii trec in ritm de melc.


Micul dejun.

Pentru persevrenta cu care am luptat cu vantul ce bate mereu din fata ne premiem cu o pauza indelungata in raiul corcoduselor. Un om cu suflet bun, si-a imprejmuit locul la camp cu un gard viu format din corcodusi. Si parca gandindu-se la putinii calatori ce mananca din pomi, a plantat soiuri diferite de corcodusi. Cel putin 5-6 soiuri am degustat noi. Corcoduse de toate marimile, de toate culorile si de toate texturile. Dupa ce ne-am umplut bine stomacul si am luat din ce prisosea si pentru drum, reusim fara alte popasuri sa ajungem in Wismar, un alt oras din Liga Hanseatica, un alt oras aflat in Patrimoniul Unesco. Wismarul este notabil mai mic decat Lübeck iar proportiile se pastreaza si pentru centrul istoric. Totusi piata invita la o pauza mai ales cand citim caci cu forma sa rectangulara, cu latura de 100 m este una din cele mai mari din nordul Germaniei. In fata hartii si cu un cornet de “soft-eis” in mana studiem oferta.

Scaunele de plaja tipice pentur marea baltica.


Pe drumuri de tara.


La degustat de corcoduse.


Corcodusele de septembrie.

Dar stati sa va vorbesc mai intai despre soft-eis, cu alte cuvinte banala inghetata la dozator. Cu siguranta ne amintim cu totii de masinile de inghetate ce apareau pe la colturi de strada in anii ’90. Puteai alege intre 3 variante: vanilie, ciocolata sau capsuni si amestec, la cornet sau la vafa. Pretul era in jur de 10.000 sau mai apoi dupa denominare, 1 leu. Usor, usor, masinile de inghetata au disparut…Cred ca au ajuns toate in Germania, pentru ca aici soft-eisul este la moda. Astfel ca nici eu nici Radu nu avem nevoie de nicio invitatie pentru a investi 1.5 euro intr-o inghetata ca pe vremuri, in fata careia nici nu mai am timp sa mai respir…Uite asa se invarte roata si lucrurile se reinventeaza. Veste buna: pregatiti-va sa scoateti de la naftalina si sacosile de panza de pe vremea lui Ceusescu. Schimabti-le doar manerele cu unele mai lungi ca sa le puteti pune pe umar, desenati ceva pe ele, ori scrieti ceva inspirat si gata, sunteti in trend. In Germania sunt la moda si se vor intoarce cu siguranta si in Romania (daca nu s-au intors deja).


Asa, revenind la Wismar, cum intre noi si biciclete nu sunt decat 6.5 kilometri ne permitem sa pierdem vremea in liniste prin centrul vechi, admirand cand o biserica, cand o constructie din caramida rosie, totul vechi de sute de ani, totul povestind istorie. Dam o tura si prin portul vechi unde admiram 3 corabii cu panze (una de transport si doua “zvarluge” suple, gratioase si aerodinamice) ce ofereau croaziere pe mare. Ar fi o idee ca la un moment dat sa ma urc pe o asemenea minune si sa vad cu ochii mei cum navighezi doar cu forta vantului, cum desfaci si strangi panzele, cum manevrezi sutele de sfori si de franghii ce cu siguranta nu atarna acolo fara rost. Dar pana atunci trebuie sa ma multumesc cu demonstratiile capitanului din Delta

In piata centrala din Wismar, in prim plan o fantana de 500 de ani, realizata dupa planurile unui olandez din Utrecht.


Parca e ceva totusi neinregula cu cele doua statuete.


Casa batranul suedez, in stil gotic de caramida, din secolul 14.


Catre Nikolaikirche.


Goticul de caramida. Neavand calcar pentru catedrale oamenii ai pastrat stilul si au folosit materialele la dispozitie.


In vechiul port, langa o veche nava negustoreasca.


Cu bicicleta prin biserica, urme ale celui de-al doilea razboi mondial.

Ca sa fie clar, da? Nu cumva sa te prindem cu tankul cu mai mult de 50!

Cu ocolul prin port ne luam la revedere de la Marea Baltica cu promisiunea ca turele facute aici ne vor ramane la suflet. Desi toate trei la mare, la aceesi mare, au fost atat de diferite unele de altele incat nu pot face un clasament si nu pot avea preferinte. Toate au fost frumoase si interesante in felul lor. Din fiecare am avut ceva de invatat, in fiecare am vazut locuri deosebite si cel putin jumatate din magia iesirilor au fost date de locurile simple dar de efect in care ne-am petrecut noptile, numarand stele si descifrand ori imaginand noi constelatii pana ne fura somnul si ne ducea departe, in marea de vise.

——————————————————————————————————————–

Infobox


——————————————————————————————————————–

Traseu:


Etapa 1: Dorf Mecklenburg-Rambow-Beidendorf-Quaal-B105- Grevesmuehlen (teoretic ruta ciclabila, in teren nu am gasit decat piste izolate, aprox. 25 km). Sursa inspiratie: http://karte.auf-nach-mv.de/->; Hier clicken->;Auswahl Touren->;Regionatouren Ostseekueste Mecklenburg->; Von Wismar aus Geschichte und Kultur erleben

Etapa 2: Grevesmuehlen- Bluettlingen-Sievershagen-Hanshagen-Stohkirchen-Parber-Zehmen-Mezendorf-Schoenberg (ruta Westlicher Backstein-Rundweg, aprox 30 km). Sursa inspiratie: http://karte.auf-nach-mv.de/->; Hier clicken->;Auswahl Touren->;Radrundwege->; Westlicher Backstein-Rundweg

Etapa 3: Schoenberg-Lübeck (pista 20 km)

Etapa 4: Lübeck- Travemünde (pista de legatura cu Osteseeradweg, aprox 15 km)

Etapa 5: Travemünde-Priwall (cu bacul)-Osteseeradweg spre Wismar (aprox 60 km)

Etapa 6: Wismar-Dorf Mecklenburg (ruta Westlicher Backstein-Rundweg 6.5 km).Sursa inspiratie: http://karte.auf-nach-mv.de/-> Hier clicken->Auswahl Touren->Radrundwege-> Westlicher Backstein-Rundweg

Linkuri utile:

Site pentru planificarea turei in Mecklenburg-Vorpommern: aici
Harti si descrieri complete pentru Ostseeradweg (in germana): aici
Cateva informatii despre Ostseeradweg (EuroVelo10) in engleza: aici
Site oficial EuroVelo 10 (in engleza): aici

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

cros12_31
Un weekend in Berlin, cu un concurs si cu muzee

Dupa aproape 4 luni de zile de colindat weekend de weekend am ajuns din nou sa petrecem un weekend din Berlin. Vremea posomorata si friguroasa de noiembrie, cuplata cu zilele scurte nu lasa prea mult loc pentru ture interesante, desi planuri sunt suficiente deocamdata asteptam sa vina zapada, dupa care primavara. In acelasi timp de […]

Grunewald
Shopping salbatic si o ultima tura in Berlin

Despre cumparaturi, pregatirea bicicletei si o ultima tura prin jurul Berlinului inainte de intoarcerea acasa.

Barbarine
Elvetia saxona, la catarat si la alergat

Fara magneziu.Cu pitoanele pe undeva pe la 10-15 metri unul de altul.Fara asigurari mobile, doar cu noduri facute din bucati de coarda si de cordelina.Un fel de gresie aderenta, dar destul de lipsita de prize conventionale, si destul de sfaramicioasa ca natura.Peste 15000 de trasee pe nenumarata varfuri tocite de vreme. Un pic mai multe […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>