Plaiul lui Pacala

Padina, la un curs de prim-ajutor

Desi Mihaela stia de ceva vreme ca weekend-ul acesta la un curs de prim-ajutor tinut de oamenii de la Salvamont Busteni la Padina, in schimb eu nu eram deloc hotarat ce voi face weekend-ul acesta. Pe de o parte am tot sperat la o noua ninsoare care sa ne lase sa mai mergem cu schiurile, dar desi a nins nu a nins suficient pentru a fi fezabila varianta asta. Astfel incat in ceasul al doispelea (respectiv la petrecerea firmei de vineri seara) ne hotarama impreuna cu Laviniu si Irina sa participam si noi la cursul de prim ajutor.

Acum trebuie spus ca un curs de prim ajutor mi se pare o chestie extrem de utila, chiar e foarte important sa stii ce sa faci in momentul in care se petrece un accident si care sunt pasii pe care trebuie sa-i urmezi. Si oricat de multa grija ai avea sunt anumite lucruri care nu depind de tine (pericolele obiective). Asta pe langa toate greselile pe care oameni fiind le mai facem din cand in cand.

Una din chestiile de care ma ingrozeste oarecum e situatia in care cineva din grupul in care mergi pateste un accident. Si de-a lungul timpului am fost pus in situatii in care se puteau intampla accidente ce puteau avea consecinte fatale. Sunt genul de ganduri care ti se deruleaza in cap in momentul in care vezi pe cineva nesigur in momentul cand face un traverseu expus intr-un loc in care o alunecare se poate sfarsi urat sau secundele in care aluneca la vale inainte de a se opri in piolet spre exemplu. Si de cele mai multe ori pot spune ca mi-e mai teama in situatii de genul acesta decat in momentul in care fac eu acelasi traverseu.

Oricum idee e ca nici unul dintre noi nu e invicibil iar accidentele se pot intampla oricui, astfel incat poate fi util sa stii sa faci o resuscitare, sa improvizezi o atela sau o targa, sa bandajezi sau sa ai alte cunostinte conexe, si din punctul acesta chiar recomand o participare la un curs de genul acesta, dar care sa fie tinut cum trebuie. Si nu, cel de weekend-ul acesta nu mi s-a parut deloc structurat cum trebuie, mi s-a parut un curs care a fost facut pentru ca a trebuit facut, grabit si facut pe principiul ca merge si asa. Se putea face mult mai mult, si probabil intr-un curs care sa inglobeze 8-12 ore s-ar putea strange suficiente informatii si s-ar putea face suficiente exercitii astfel incat sa acopere mare parte din cazuri. Acum nu zic ca oamenii nu stiau ceea ce fac, pana la urma e job-ul lor, dar de la a stii ceva foarte bine si pana la a putea sa transmiti informatiile mai departe intr-un mod strucutrat si coerent e cale lunga. Totusi am invatat multe lucruri noi, dar senzatia generala era ca se putea face mult mai mult dintr-un curs de genul acesta.

Totusi mi-a placut tura, desi as fi avut ceva chef de umblat singur weekend-ul acesta. Totusi a fost un bun prilej de a ma juca cu o noua jucarie, un canon S90 care v-a inlocui DSLR-ul pentru multele din turele de iarna aceasta. Traseul a fost unul clasic, repetat de mai multe ori si pe jos si pe schiuri, respectiv cota 1400-> cota 2000 ->; Piatra Arsa ->; Padina -> Saua Laptici -> Cota 1400. Si nu am regretat deloc ca am mers pe jos, deoarece nu era de schiat de loc prin zona.

Mai multe poze am pus aici, iar cateva care mi-au placut mai mult sunt mai jos:

Despre cum poate sa ninga ca-n povesti din senin

Sapand urme

Soarele in mijlocul zilei, observati cam din ce unghi vine lumina.

Aproape expeditionar.

La balcon

De-ale iernii

Lumina blanda de decembrie.

Bucegii frumos infatisati din saua Laptuci.

Pe sub nori de furtuna.

Regulamentara poza de grup.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Tura iernii (bis), in Tataru Ski Touring Arena.

Fuioare de zapada se invart in jurul nostru fara nici un zgomot, ridicate de cate o pala ratacita de vant ce loveste peretele stancos al varfului Tataru. Aparati de o mica cornisa, asezati intr-un sezlong improvizat din schiuri noi privim marea de nori compacta de la poalele Craiului, tinuta in loc de muchia ce leaga […]

Varful La Om morning glory

Trebuie sa recunosc ca zilele astea de iarna sunt pe sufletul meu, asa caldute si uscate, senine, zile ce invita la plimbare prin locuri dragi, locuri ce vor cadea curand prada zapezii intarziate de decembrie. Si cand orele de lumina sunt putine, redefinim aventura si pe intuneric si facem din noapte zi, daca e nevoie. […]

Sepia de Fagaras, de la Urlea la Portita Vistei

In fiecare primavara din ultimii ani i-am promis ca il voi vizita mai des, si era cat pe-aci sa nu ma tin nici anul asta de promisiune. Noroc cu toamna lunga, uscata, calda si insorita. Vremea ne vrea afara. Sufletul meu vrea si el afara. Sa faca rezerve de soare pentru la iarna. Inima spera […]

2 thoughts on “Padina, la un curs de prim-ajutor

  1. Minunate pozele! Am primit felicitari, desi nu erau facute de mine! :))
    Apropo multa lume a avut impreisa cand a deschis prima poza ca ceea ce se vede sunt stelele! 😀

  2. Faina vreme ati prins!

    Dupa ce am vazut o poza de la aplicatie, am inteles ceea ce ai spus metoda si spiritul didactic!

    Daca dotiti sa faceti cursuri de prim ajutor si sa spuneti ca nu dati bani degeaba, contactati-l pe Claudiu Vasilescu!

    O iarna plina de zapada si distractie!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *