Ciucas cod galben

Pe cod galben in Ciucas

Echipa: Eu, Mike, Laviniu, Irina, Horatiu, Roxana, Alin, Matei, Adi.

O tura din categoria fie vremea cat de rea, la munte tot gasesti sa faci ceva. Si binenteles ca in caz de vreme rea destinatia putea sa fie ori Ciucas ori Cozia, dar tinand cont ca Ciucasul se preteaza mult mai bine la schi de tura am ales Ciucasul.

Astfel incat dupa ce ajungem extrem de sincronizati la cabana Muntele Rosu, incepem tura cu dreptul, respectiv cu o omleta la cabana urmata de o mosmondeala generalizata ce a durat destul de mult pana am reusit sa ne pornim la deal. Planul era sa urcam spre muntele Gropsoarele, dupa care sa coboram pe un valcel pe care il ochise Horatiu pe google earth care trebuia sa ne scoata la fantana lui Ioan. De aici urma sa vedem ce sa mai facem in functie de cum avea sa fie vremea.

La inceputul zilei vremea a fost neasteptat de frumoasa, astfel incat urcarea a mers chiar repede. Problema a fost ca frontul atmosferic avansa destul de repede din vest astfel incat pana cand am ajuns in varful valcelului deja incepuse binecunoscutul viscol de Ciucas.

Ready to go

.

Urcand cu spor.

Roxana.

Adi.

Mike.

Horatiu.

Matei.

Frontul care se apropia vijelios.

Cam asa ne croiam drum.

Prima parte a coborarii pe valcel a fost cam ciudata, alternand portiuni de crusta cu scoici si alte delicii de genul acesta. In schimb in momentul in care am ajuns la limita padurii situatia s-a schimbat radical, iar zapada s-a transformat intr-un pulver superb, primul pe care l-am prins pe anul asta in Romania de altfel.

Desfocirea in viscol.

Zambitori la inceputul pulverului.

Privindu-l pe Matei cum schia prin pulver, chiar schiaza faini oamenii.

Regruparea de la baza valcelului.

Valcelul, pe care ar trebui sa-l botezam valcelul lui Horatiu, e superb, nici prea inclinat si prea domol, la adapost de vant, si cu o diferenta considerabila de nivel pe care se poate schia in intregime (aproximativ 512-500m diferenta de nivel cred). Ne-a placut atat de mult incat odata ajunsi la baza lui ne hotaram sa mai coboram inca odata pe el, deoarece pe sus se dezlantuise urgia.

Astfel incat dupa inca o ora si jumatate de dat din foci, pe o scurtatura mai putin fericita (nu e o idee buna sa incerci sa scurtezi traseul incercand sa eviti o scurta coborare, noi am incercat sa mergem pe o curba de nivel usor ascendenta dar am ajuns prin niste boscheti destul de dubiosi pana la urma).

Viscol.

Prin boscheti.

A fost faina si a doua coborare, nu la fel ca prima pentru ca zapada era deja ciopartita, dar macar am stiut care sunt capcanele de care sa ne ferim. Tot la a doua coborare am descoperita ca ARV-urile mele sunt extrem de iertatoare in comparatie cu Thunder-urile lui Horatiu, pe care le incercasem la prima coboare in conditii aproape identice.

Cam asa arata valcelul in partea superioara.

Rezultatele viscolului, sau reclama mascata la Dynastar.

Dupa inca o ora de dat din foci ajungem la cabana, unde dupa ce mai stam cateva ore la povesti alegem sa ne retragem spre Bucuresti, impreuna cu Laviniu si Irina, mai mult de teama de a ramane inzapeziti.

A fost una peste alta o tura extrem de reusita pentru ce conditii meteo se anuntau, sincer cred ca nu puteam sa cerem mai mult de la ziua de sambata. In total gps-ul arata 1200m de urcare, deci nu a fost chiar plimbareala, iar prima coborare pe valcel a fost absolut superba.

Povestirea lui Horatiu o gasiti mai aici, are si un filmulet foarte fain facut duminica: Riders in the storm

A pus si Irina un RT foarte bine documentat si structurat despre iesirea de schi din Austria, poate fi gasit aici: La schi în Zillertal

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Granatspitze si o zi in jurul lacului alb, la schi de tura, in Austria

Atunci cand ajungem pe schiuri de tura la Weisssee, dupa un urcus de aproape 1000 de metri decretam de comun acord ca statiunile mici din Austria au farmecul lor. Bine, atunci cand spun statiuni mici ele tot sunt cat o Poiana Brasov, dar lipseste senzatia de industrie, cu telescaune peste telescaune si cu hoarde de […]

Ciucas
Ciucas, impreuna cu primele viraje de sezonul acesta

Sambata vreme haotica, harta precipitatiilor era colorata cel putin interesant astfel incat aleg ca am ales ca destinatie probabil unul din putinele locuri din Romania care a ramas neudat, salina de la Slanic Prahova, despre cum a fost sambata a scris Dani o serie de poze insotite de o scurta istorisire aici. In schimb sambata […]

Jurnal de miniconcediu, intre toamna si iarna.

Nu e deloc usor sa gasesti idei interesante de ture pentru perioada asta, mai ales pentru mai multe zile. Pe de o parte vremea poate usor sa-ti joace feste prin mini-uragane cum a fost cel de vineri, pe de alta parte zilele sunt scurte si friguroase si mental inca nu esti obisnuit cu frigul. Dar […]

5 thoughts on “Pe cod galben in Ciucas

  1. Imi pare rau ca eu nu am apucat sa fac poze cu toata lumea, chiar nu mi-a stat capul la asta sambata, dar vad ca ati pus voi 🙂 Sa folosesti sanatos D60-u si sper sa avem parte de cat mai multe ture asa de linistite si frumoase.

  2. -20 de Grade la Padina, cod galben in Ciucas si viscol pe drum, maxim -10 grade in Austria si viscol pe autostrada, viscol in Bucuresti, ce mai urmeaza in viitoarea tura impreuna? :))

  3. Lasa ca prea multe aparate de fotografiat strica, te simti oarecum ca intr-un grup de japonezi care viziteaza diverse monumente.

    Chiar imi pare un pic rau acum ca nu am ramas si duminica, asta e, cred ca e prima zi de weekend dupa cateva luni de zile pe care o petrec in Bucuresti.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *