Pe schiuri prin Baiului, din nou in cautarea zapezii

Cred ca sunt putine peisaje de munte din Romania care sa se compare cu felul in care abruptul Bucegilor se vede din Baiului. Peretii masivi de stanca se ridica fix de peste drum si senzatia intr-o zi senina e ca daca te opintesti putin ai putea sa arunci o piatra pana in partea cealalta. Si totusi astazi nu avem parte de un cer complet senin iar un plafon ingust de nori ascund din cand in cand Caraimanul si Costila.

Iarna care a venit weekendul trecut in Bucuresti nu a ajuns cu aceleasi forte si la munte. Cu toate astea cei 10-15 centimetri de zapada proaspata si usoara sunt suficienti pentru a putea urca pe schiuri. Planul zilei e scurt si simplu, o urcare pe Zamora in cautarea panoramei perfecte spre Bucegi, mers pe creasta pana la Azuga si de aici coborat pe partie.

Atunci cand iesim in cele din urma din padure ne ia in primire un vanticel inghetat care ne aminteste ca totusi afara sunt sub -10 grade si care ne sileste sa ne infofolim cu toate hainele. Mi se pare incredibil cat de mult reduce frigul dorinta de a face poze. Atunci cand trebuie sa stai mai mult timp in loc pentru a face o poza si atunci cand trebuie sa-ti incalzesti de fiecare data dupa mainile stai sa te gandesti de doua ori daca se merita scos aparatul.

Asa ca urcarea si drumul pe creasta se scurg intr-un ritm alert in care incercam sa ne miscam constant pentru a ne incalzi. In ultimele ture in care am avut parte de un frig destul de serios mi-am dat seama ca picioarele mele au ramas in continuare cu o sensibilitate la frig si ca va dura mai mult timp decat ma asteptam pentru a reveni la parametri normali. Pana atunci si pana cand voi gasi un set de perechi care sa se potriveasca cu noua conformatie a piciorului iarna nu va mai fi probabil printre anotimpurile preferate.

In creasta ne ia in primire si ceata asa ca drumul pana pe Urechea se scurge repede in aceasi incercare de ne incalzi. Si chiar daca zapada pe Cazacu si pe Urechea nu arata foarte rau gandul ca urmeaza un drum lung prin padure prin zapada fara nici un fel de baza ne face sa ramanem la planul initial. Asa ca incheierea turei e marcata de o coborarea pe Sorica cu nefericit de multa gheata la sfarsitul zilei, si cu un Bucegi in departare ce s-a hotarat sa iasa in cele din urma din nori. Iar in Bucegi pe sus se vedea destul de multa zapada, pacat ca saptamana ce urmeaza vremea se incalzeste din nou…

Noroc cu stratul minim de zapada ce incepe din Busteni.

Noroc cu stratul minim de zapada ce incepe din Busteni.

DSC_2142.jpg

Costila ascunsa sub un nor, si panorama asupra abruptului prahovean.

Costila ascunsa sub un nor, si panorama asupra abruptului prahovean.

La drum.

La drum.

Dam si de iarba in zonele in care vantul si-a facut de cap.

Dam si de iarba in zonele in care vantul si-a facut de cap.

Zamora.

Zamora.

Opera vantului.

Opera vantului.

Pe muchie.

Pe muchie.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Valea Morarului si Valea Ialomitei, pe schiuri pana la Omu

Schi alpinism in Bucegi, Morarul si Ialomita, si din nou pe la Omu si la Padina dupa mai bine de un an.

Buila Vanturarita
Buila Vanturarita, de data aceasta cu schiurile

Un pic mai multe poze aici. De vreo 3 weekend-uri incoace tot am piticul cu schiul de tura in Buila Vanturita. E un masiv care imi place, poate si din cauza ca e mult mai putin umblat si parca mai salbatic decat muntii de pe Valea Prahovei. Asta si faptul ca e zapada suficienta pentru […]

Clabucetul Azugii
Clabucetul Azugii

Pe masura ce au trecut anii punctele albe de pe harta muntilor din Romania incep treptat treptat sa dispara pentru noi. Chestia asta e cu atat mai adevarata pentru muntii care sunt relativ aproape de Bucuresti, astfel incat gasirea unei turecare sa mearga printr-un loc prin care n-am mai fost nu e deloc usoara. Totusi […]

One thought on “Pe schiuri prin Baiului, din nou in cautarea zapezii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *