Peru si ciclismul cu fata umana

Ciclismul cu fata umana din Peru continua si astazi caci ziua se scurge pe drumul asfaltat ce leaga Cajamarca de Cajabamba.

Singurul oras mai mare prin care trecem este San Marcos si nu ratam ocazia de a ne opri acolo sa mancam de pranz. Marcam cu aceasta ocazie si cea mai buna supa de gaina mancata pana acum in Peru.

Refacem stocurile de mango (noua noastra pasiune) si incepem sa urcam spre un pas de la 2800, cat sa avem motiv sa coboram apoi inapoi in firul vaii, la 2000 m, intr-o localitate numita Ape Calde (Aguas Calientes).

Coborarea si peisajul care ni si deschid in fata ne amintesc de Himalaya. Vai largi si verzi datorita irigatiilor, spatii deschise, munti arizi stanga dreapta, serpentine peste serpentine construite in gradiente domoale si o lumina placuta ne-au insotit intreaga zi. Desi termometrul arata la miezul zilei 30 de grade, e o caldura uscata pe care poti pedala chiar decent.

Bineinteles ca la ceas de seara traversam o zona semi-arida, cu boscheti, iarba uscata si case din chirpici, astfel ca misiunea de a gasi un loc de cort nu e deloc simpla. Insa cum zicea Radu prin Spania, drumul are grija de calator si dam peste o casa parasita, cu iarba in fata, loc unde ne facem si noi comozi in seara asta.

Semne bune dimineata are cu un cer albastru de zile mari.
Un lant ce a iesit bec in 30 de minute cu motorina si un spalator sub presiune.
Al doilea pas al zilei, in drum spre 2700 de metri.
De aici doar la vale.
Fata de Ecuadorienu Peruanii chiar stiu sa construiasca serpentine.
Spalata, curata si portocalie.
Inca putin pana la 2000 de metri.
Iar premiul pentru cea mai urata rasa de caine se duce la cainele chel peruan.
Banane mov in patria bananelor.
30 de kilometri aproape plati inainte de urcarea spre Cajabamba
Peste drum ultimele raze de soare.

Posted

in

, ,

Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *