Piatra Mica

Piatra Mica si Piranha

Inca unul din weekend-urile restante de aproape o luna.

Dupa maratonul din Hercules, oarecum in pofida unei prognoze meteo perfecte am facut doua ture de mini-initiere. Genul de ture in care duci prieteni la munte, si incerci sa impartasesti putin din ceea ce faci tu weekend de weekend. De-a lungul timpului s-au strans ceva iesiri la munte cu colegii de munca, pe trasee variate cam prin toti muntii in care se poate ajunge cu usurinta din Bucuresti. Totusi pot spune ca microbul nu s-a prins, pentru ca desi am incercat sa-i indemn pana acum nu au iesit niciodata la munte singuri. Asta desi fiecare iesire a avut ceva frumos si oamenilor le-a placut fiecare munte vazut (poate cu exceptia unui traseu ceva cam greu si mult prea lung din Cozia acum un an si ceva).

Planul pentru ziua de sambata era destul de simplu, o plimbare de relaxare prin Crai, respectiv urcarea prin Prapastiile Zarnestilor pana la Curmatura, de aici pana pe Piatra Micadupa care coborarea prin poiana Zanoaga inapoi la masini. Desi traseul era usor si frumos, numai bun de inceput de an, a fost destul de greu sa mobilizez multa lume, astfel incatpana la urma la plecare ne-am prezentat decat 6, ce-a mai putin numeroasa formatie de pana acum. Poate interesul oamenilor a scazut, poate a fost o conjunctura nefericita in care
weekend-ul a fost ocupat pentru mai multi.

Plecam tarziu din Bucuresti, si dupa un drum prin caldurile unui inceput de vara ajungem la 12 la fantana lui Botorog, unde cu greu mai gasim un loc de parcare. De aici plimbareaa urmat traseul natural, potecile fiind destul de libere pentru ca plecand mai tarziu ne-am potrivit in contratimp fata de restul oamenilor, si am prins o lumina chiar frumoasa laurcarea pe Piatra Mica. De asemenea si urcarea s-a dovedit destul de interactiva cu cele cateva cabluri, si cu o vipera adormita pe care Gabi era sa o deranjeze din somnul ei.

Prin prapastii

Hoinarind la baza craiului.

Saint-Bernard-ul de la Curmatura.

Ajunsi in saua Crapaturii.

Vipera cu pricina.

Depasind cu ceva emotii portiunile de lanturi.

Pauza de masa pe Piatra-Mica.

In poiana Zanoaga.

Dupa o seara petrecuta la Paul, un fost coleg de facultate pe care nu l-am mai vazut de ceva ani buni, a urmat tot o zi de mini-initiere, de data aceasta in escalada, impreuna cu Cosmin, Adriana si Alex la faleza Piranha din apropierea Busteni-ului. Mi se pare foarte frumoasa faleza, si sunt trasee suficiente pentru a-ti umple o jumatate de zi indiferent de nivelul la care te cateri. De asemenea e interesant ca una din putinele faleze de catarat de la noi pe conglomerat. Pe la mijlocul zilei a aparut si Nusu impreuna cu Teo, astfel incat am putut incerca si un traseu putin mai dificil, Tiparul, care mi-a iesit din a doua incercare si care mi-a placut foarte mult. Putin surpomplat, cu prize mari si medii, cu stanca curata si sanatoasa si miscarile frumoase, chiar e un traseu care mi-a placut foarte mult.

Bucegi la inceput de zi.

Cosmin luptandu-se cu un Piranha.

Nusu si Teo.

Alex pe un traseu usor si frumos cu un nume nu foarte inspirat (Rama).

Adriana la primii pasi pe stanca.

Si eu cucerind un traseu usurel din zona.

Sfarsitul unei zile pline.

Weekend-ul s-a terminat cu prima calatorie cu trenul dupa multa vreme, ocazie cu care mi-am dat seama ca lucrurile s-au schimbat destul de mult, in general in bine. Exceptand faptul ca vagoanele din tren nu prea semanau unele cu altele erau totusi curate si renovate cu un simt destul de practic. Si e considerabil mai mult loc pentru picioare cu noile aranjari ale scaunelor in vagoanele de clasa a doua.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Suspendata
Fisura Suspendata

Si a venit si duminica dimineata la refugiu, dupa un somn extrem de adanc. Nu cred ca m-am simtit atat de muncit de multa vreme asa ca si somnul a fost pe masura, mai ales ca nu a mai fost nenica din noaptea de dinainte cu sforaitul lui. Planul pentru ziua urmatoare era sa incercam […]

Cernei
O zi de toamna in muntii Cernei

O plimbare prin catunele muntilor Cernei si pe culmile de deasupra lor sub un soare placut de toamna.

Cea mai lunga zi a anului, marathon 7500

Echipa Picioare Zburatoare: Diaconescu Radu si Florea Daniel. Ideea de a participa de la concursul acesta marturisesc ca mi-a venit in momentul in care am citit anul trecut jurnalele Hoinarilor si ale lui Gianina si Alin, probabil atunci mi-am dat seama ca exista multe alte fatete ale unui astfel de concurs. Asta pe de o […]

2 thoughts on “Piatra Mica si Piranha

  1. Salut Radu,
    Felicitari pentru rolul de profesor 🙂
    Vreau sa ajung si eu in Crai cu sotia mea, Anca, iar cum ea nu a vazut Craiul decat din Bucegi si de la Dambovicioara 🙂 cred ca un traseu care sa cuprinda si Piatra Mica ar fi ideal.
    Ma gandesc la aceelasi traseu pe care l-ati facut si voi, iar intrebarea mea este urmatoarea: In ce zona ati vazut vipera respectiva? Sincer n-as vrea sa o intalnesc si eu 🙂

    Merci mult pentru visarea pe care am avuta datorita jurnalului si multa sanatate in continuare.

  2. Cu rolul de profesor nu ma impac deloc pentru ca nu am aproape deloc talent la explicat.

    Vipera respectiva era fix in poteca turistica care urca din Saua Crapaturii spre Piatra Mica, dar sincer cred ca a fost o intamplare ca am intalnit-o acolo. Pentru mine, desi am fost de o groaza de ori in Crai a fost prima data cand am vazut o vipera, si de fapt prima data dupa cativa ani buni.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *