Baiului iarna

Pledoarie pentru ski de tura – o plimbare prin Baiului.

Echipa: Mike, Radu, Adi, Cristi, Cioc.

Din nou un weekend cu cod galben anuntat pentru weekend, cu zapada multa si risc 4 de avalansa. Ne hotaram cu greu pana la urma sambata dupa-masa sa incercam o tura prin Baiului, mergand pe ideea ca vom vedea la fata locului cum sta treaba. Astfel incat dupa un drum foarte scurt ajungem valea prahovei (mi se pare incredibil ca in doua ore poti sa fi de la usa casei la munte, cel putin cam asa e daca pleci sambata/duminica foarte de dimineata, mai problematic e cu intoarcerea totusi.

Astfel ne gasim duminica dimineata in Busteni 5 cutezatori, Eu, Mike, Adi, Cristi si Cioc, pregatiti sa infrunte nametii din munti Baiului. Ca traseu ne gandisem initial sa urcam pe muchia Zamora dupa care sa coboram spre Azuga pe undeva, in functie de starea zapezii. Pana la urma pentru ca forestierul care urca pe Zamora era plin de sleauri de tractoare alegem sa urcam pe Valea Fetii, urmand ca la un moment dat sa facem stanga spre o culme care urca spre Varful Cazacu.

Serpuind pe drumul forestier.

Vremea a fost superba in prima parte a zilei, Valea Fetii fiind deosebit de frumoasa si de salbatica, destul foarte putin umblata. Pana in momentul in care am iesit in muchie tura a avut un aer de balaureala/aventura, cu speriat mistreti din culcusul lor, cu mai multe treceri acrobatice ale raului, cu o vaiuga destul de abrupta pe care am urcat cu ceva dificultati. A fost un prilej de poze deosebite, fara un DSLR de data aceasta, ci cu credinciosul meu S2 IS. Sincer mi-ar fi placut sa am un dslr cu mine in dimineata respectiva, si sunt curios ce poze ar fi iesit, la anumite cadre se vede o lipsa de claritate venita din partea unui obiectiv built-in si din cauza unui senzor vechi de 6 ani. Oricum una peste alta probabil cel mai mult din toata tura mi-a placut urcatul prin portiunea larga a vaii Fetii, are un aer deosebit valea, iar stratul de zapada care tapeta copacii o facea deosebit de frumoasa.

Treceri arstice ale unui parau, aici Adi intr-un spagat gratios.

Mike nu se complica, metoda fortei brute.

Din categoria privind la cer.

Bis.

Reaching out.

Strecurandu-ne printre crengi incarcate.

Urme de schiuri printr-o padure inghetata.

Wide view.

Soare si nori.

Fiecare pe unde poate.

Dupa inca o trecere a paraului.

A urmat o urcare interactiva printr-o vaiuga pentru a iesi in muchie, o pauza intr-un cadru natural superb. Cred ca locul din care se vad cel mai bine Bucegii sunt Baiului, iar perspectiva asupra versantului prahovean e geniala. In schimb cum am iesit din padure am gasit zapada din ce in ce mai putina. Desi a nins destul de mult (prin padure erau cam 60-70cm) de zapada pe sus vantul a spulberat cam toata zapada din locurile expuse si a mutat-o formand placi de vant in zonele de acumulare. In schimb pe muchii e destul de safe, pe muchia pe care am urcat noi spre Cazacu se vedeau fire de iarba in foarte multe locuri, la fel si la coborarea de muchia Urechea.

Coborarea pe muchia Urechea a fost din nou faina, cu toate ca m-am imprastiat artistic de cateva ori. Clar mai am o groaza de invatat la capitolul off-piste. Oricum a fost chiar misto sa-i vedem pe oameni cum cobora, oamenii schiaza chiar misto, cine stie poate peste vreo 20 de ani o sa reusim si noi sa schiem asa, who knows. A fost foarte faina si prima portiune de padure, zapada chiar faina in partea superioara, in schimb jos era un fel de crusta dubioasa intarita, crusta ce ne-a cam depasit nivelul tehnic.

Vaiuga interactiva.

Perspectiva asupra Bucegiului.

Moment de respiro.

Mai de aproape.

Cu un fuior de nori ce vestea frontul ce se apropie.

Privind spre Bucegi.

De acolo venim.

Plutind la vale.

Ziua am inceiat-o cu o coborare pe Sorica in Azuga, coborare ce nu prea m-a impresionat, in afara de portiunea superioara unde era zapada cat de cat ok. In rest zapada intarita cu ceva zapada artificiala pe jos, una peste alta scump pentru 14 de lei cat a fost urcarea. Intoarcerea inapoi in Bucuresti a fost in schimb destul de criminala, nu am mai prins niciodata pana acum o coada atat de compacta intre Azuga si Sinaia.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Deasupra marii de nori, in Iezer

Soarele incepe sa se ghiceasca palid prin plafonul de nori pe masura ce lasam padurea in spate, iar odata cu razele sale initial firave se trezeste in noi speranta ca-l vom vedea si noi astazi la fata, chiar daca doar pentru cateva ore, si toata indoiala care era sa ne faca sa nu mai plecam […]

Piscul Cainelui

Un pic mai multe poze aici. In ultimele doua ierni pe vremea asta pentru a putea schia cat de cat ok trebuia sa-ti cari schiurile in spate pana pe la 1400-1500 de metri, iar iarna asta avem nameti cat casa in toata tara. Intr-un fel chiar daca a batut vantul si zapada e pusa haotic […]

Iezer
Din nou in Iezer, cautand fara success zapada de weekend-ul trecut

Inca odata, de la mike citire, un jurnal mai mult sau mai putin poetic despre ultimul weekend: Schi, schi, schi…cam asa am ramas porniti de cand am venit din concediu dinAustria. Astfel incat nu se putea sa nu scoatem tandaricile la plimbare weekendul asta. De fapt nici nu prea aveam idee pentru alte activitati. O […]

2 thoughts on “Pledoarie pentru ski de tura – o plimbare prin Baiului.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *