Plaiul lui Pacala

Plaiul lui Pacala si Semimaratonul Gerar

Povestea ultimului weekend petrecut la 27 de ani.

Initial credeam ca dupa un weekend petrecut in Austria nu voi mai avea chef de iesit cu schiurile pe undeva, motiv pentru care ma si inscrisesem impreuna cu Dani si Florin la semimaratonul gerar. Un semimaraton care suna initial foarte interesant, dar pentru care nu prea am avut cum sa ma pregatesc in afara de o saptamana de schi inainte. Ce mi-a placut cel mai mult la semi-maratonul acesta a fost faptul ca s-a desfasurat prin Politehnica, locul in care am iesit prima data la alergat, pe vremea cand stateam in Regie. Mi s-a parut foarte interesanta ideea unui semimaraton care sa aiba loc printre cladirile prin care am tot am bantuit vreme de 5 ani dupa cursuri seminarii si alte cele.

Ghinionul, sau norocul, a facut in schimb ca weekend-ul sa se suprapuna peste unul din weekend-urile cu cea mai frumoasa vreme din acest an de pana acum, progoza fiind pentru un cer complet senin insotit de temperaturi destul de scazute, toate combinate cu un strat de zapada ramas din ninsorile de weekend-ul trecut.

Acesta fiind anuntate, desi recomand din toata inima ziua de odihna dinaintea unui concurs nu am putut rezista tentatiei de a scoate schiurile la inaintare, astfel sambata dimineata impreuna cu Adi si Horatiu ne gasim in drum spre munte. Planul zilei era destul de simplu, sa incercam o parte din traseul de la concursul de schi de tura de peste doua saptamani, un traseu foarte frumos dupa parerea mea, ce parcurce mare parte din potcoava bucegilor.

Alegem sa urcam cu cabina pana la cota 2000 pentru a mai scuti ceva timp si pentru a ne departa mai repede de galagia si de agitatia din jurul magistralei 1400-2000. Urcam cu schiurile in spate pana sub furnica, unde ni se infatiseaza pentru prima data pe ziua de azi si platoul acoperit de un pulver uscat de 15-20 de centimetri. Babele, Crucea, Costila, toate pareau atat de aproape din cauza vizibilitatii foarte bune incat parea ca poti sa le atingi cu mana.

Traseul a fost unul clasic si repetat de destul de multe ori in ultimii doi ani, respeciv Padina pe Plaiul lui Pacala si retur

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Rural freeride, printre catunele din Moeciu

Chiar daca s-a lasat putin asteptata iarna si-a intrat aproape deplin in drepturi in inceputul acesta de ianuarie. Nici nu stiu daca sa ma bucur sau nu caci dupa 2 saptamani cu temperaturi minime de -15 grade primavara pare undeva foarte departe, si la fel de departe sunt si primele iesiri pe bicicleta. Din partea […]

O bucatica din salbaticul Fagaras, ski pe Valea Vistei.

Fagarasul e salbatic, mai ales iarna. Fata de Bucegi si de Crai ai toate sanse sa ai tot muntele doar pentru tine, mai ales daca nu ajungi in zona super antropizata de langa Balea. E drept, e mult de tropait, caci urcusul incepe de la 500 de metri iar cum zapada a inceput sa se […]

Postavaru Morning Glory, jurnalul diminetilor magice.

Alin spune ca un rasarit in varf de munte e ca un drog, un drog fara nici un fel de parte negativa, care te binedispune pentru toata ziua. Sau daca ai parte de un rasarit mai cu mot, efectul poate sa tine zile bune. Imi e clar ca efectul nu e acelasi pentru toata lumea, […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *