Plaiul lui Pacala

Plaiul lui Pacala si Semimaratonul Gerar

Povestea ultimului weekend petrecut la 27 de ani.

Initial credeam ca dupa un weekend petrecut in Austria nu voi mai avea chef de iesit cu schiurile pe undeva, motiv pentru care ma si inscrisesem impreuna cu Dani si Florin la semimaratonul gerar. Un semimaraton care suna initial foarte interesant, dar pentru care nu prea am avut cum sa ma pregatesc in afara de o saptamana de schi inainte. Ce mi-a placut cel mai mult la semi-maratonul acesta a fost faptul ca s-a desfasurat prin Politehnica, locul in care am iesit prima data la alergat, pe vremea cand stateam in Regie. Mi s-a parut foarte interesanta ideea unui semimaraton care sa aiba loc printre cladirile prin care am tot am bantuit vreme de 5 ani dupa cursuri seminarii si alte cele.

Ghinionul, sau norocul, a facut in schimb ca weekend-ul sa se suprapuna peste unul din weekend-urile cu cea mai frumoasa vreme din acest an de pana acum, progoza fiind pentru un cer complet senin insotit de temperaturi destul de scazute, toate combinate cu un strat de zapada ramas din ninsorile de weekend-ul trecut.

Acesta fiind anuntate, desi recomand din toata inima ziua de odihna dinaintea unui concurs nu am putut rezista tentatiei de a scoate schiurile la inaintare, astfel sambata dimineata impreuna cu Adi si Horatiu ne gasim in drum spre munte. Planul zilei era destul de simplu, sa incercam o parte din traseul de la concursul de schi de tura de peste doua saptamani, un traseu foarte frumos dupa parerea mea, ce parcurce mare parte din potcoava bucegilor.

Alegem sa urcam cu cabina pana la cota 2000 pentru a mai scuti ceva timp si pentru a ne departa mai repede de galagia si de agitatia din jurul magistralei 1400-2000. Urcam cu schiurile in spate pana sub furnica, unde ni se infatiseaza pentru prima data pe ziua de azi si platoul acoperit de un pulver uscat de 15-20 de centimetri. Babele, Crucea, Costila, toate pareau atat de aproape din cauza vizibilitatii foarte bune incat parea ca poti sa le atingi cu mana.

Traseul a fost unul clasic si repetat de destul de multe ori in ultimii doi ani, respeciv Padina pe Plaiul lui Pacala si retur

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

O zi de toamna cu paduri ruginii si zapada, intre Bucegi si Crai

Zilele de toamna in care padurea innebuneste cu adevarat, zile in care totul e cuprins de ruginiul fagilor sunt cate se poate de putine in fiecare an. De obicei frigul ori un vant turbat rezolva rapid ultima explozie de culoare inainte de monocromul iernii. E drept, dupa ruginiul fagilor urmeaza galbenul mestecenilor cu ale lor […]

Policandrul
Policandrul

Si acum povestirea zilei de duminica din acelasi weekend in care am fost si peLespezi. Dimineata vine racoarasa dar in acelasi timp cu o vreme de cristal, nucred ca a fost nici un nor pe cer toata ziua, dar temperaturile au ramas destulde scazute, cel putin la umbra chiar te apuca bataitul. Plecam destul de […]

Deasupra marii de nori, in Iezer

Soarele incepe sa se ghiceasca palid prin plafonul de nori pe masura ce lasam padurea in spate, iar odata cu razele sale initial firave se trezeste in noi speranta ca-l vom vedea si noi astazi la fata, chiar daca doar pentru cateva ore, si toata indoiala care era sa ne faca sa nu mai plecam […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *