Potsdam, mosaic muncitoresc

Potsdam – sau primavara care se tot amana

Dupa o prima saptamana de amagire de sperante, iarna pare sa-si fi reintrat din nou in drepturi aici in Berlin. Macar nu a fost la fel de intunecata ca ultimele de luni, dar temperaturile fix ca in mijlocul iernii, cu nopti cu -11 grade si cu zapada inghetata care scartaie sub picioare si cer senin plin de stele, toate acestea la 17-18 martie. Si nu e vorba de o zi doua, ci de doua saptamani legate asa cum arata prognoza in momentul de fata. Un pic mai mult despre primavara amanata a scris si mike aici.

Oricum, pentru ca totusi am avut parte si de ceva soare am apucat sa ne invartim putin prin Potsdam, printr-un vant taios care iti intra destul de adanc prin oase. Trecand peste multiplele momente in care audio-guide-ul spunea “Aici a stat pana in cel de-al doile razboi mondial biserica cutare, palatul cutare, din care nu a a mai ramas nimic sau a ramas decat fatada sau o coloana”, orasul e chiar interesant si in ziua de duminica prin care ne-am invartit noi prin el si suprinzator de pustiu in comparatie cu Berlin-ul invadat de turistii de la inceputul sezonului.

Ca un scurt rezumat, orasul a crescut masiv in secolul 18 sub domnia lui Friedrick cel Mare (proleclit si “Batranul Fritz”), urmand pe de o parte modelul unui oras in care s-a incurajat imigratia masiva combinat cu modelul unui oras militar (tineti minte “Prusia nu e un stat cu o armata ci o armata cu un stat”), cu elemente de monarh iluminat ce par imprumutate de la francezi si probabil izvorate din oarece complexe de inferioritate. Oricum a iesit un mix interesant, astfel incat intr-un spatiu foarte restrans ai combinatia formata de Sans Souci (un fel de Versailles autohton), cartierul olandez care pare rupt dintr-un oras olandez, biserica franceza din momentul in care au venit imigrantii hughenoti, porti triumfale de dimensiuni totusi modeste, toate pigmentate si de amprenta pe care au lasat-o cei 50 de ani de socialism.

Asa ca mai jos sunt cateva poze dintr-o zi friguroasa de martie.

Femeia socialista.

St Nikoai Kirche.

Primaria cu atlas deasupra, ca o poveste interesanta initial statuia era din bronz, si fiind prea grea s-a prabusit in piata centrala in timpul unei zile de targ.

Si din alt unghi.

Faurind viitorul.

Si cimitirul inzapezit.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Bielatal in autumn
Bielatal, in prag de toamna

Un pic mai multe poze aici. E greu sa scriu cateva lucruri poetice despre toamna fara a cadea in derizoriu. Totusi mi se pare fascinant cat de scurta e fereastra in care toti copacii isi schimba culoarea, in care toate frunzele cad. Cat de scurt e timpul in care treci de la peisaje aprinse la […]

DSC_9504
Cicloturism de iarna prin meleaguri Prahovene, marea noroiala

O tura de cicloturism prin tinuturi Prahovene, descoperind locuri si luptand cu noroiul de ianuarie.

Bielatal, Elvetia Saxona
Din nou in Elvetia Saxona

Un pic mai multe poze aici. Jurnalul Mihaelei aici. Am promis ca o sa incerc sa scriu totusi cateva randuri dupa fiecare tura, si pentru ca dupa weekend-ul care a trecut nu am avut de ales prea multe poze de data aceasta chiar am apucat sa le scriu la timp. Elvetia Saxona o sa fie […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>