Potsdam, mosaic muncitoresc

Potsdam – sau primavara care se tot amana

Dupa o prima saptamana de amagire de sperante, iarna pare sa-si fi reintrat din nou in drepturi aici in Berlin. Macar nu a fost la fel de intunecata ca ultimele de luni, dar temperaturile fix ca in mijlocul iernii, cu nopti cu -11 grade si cu zapada inghetata care scartaie sub picioare si cer senin plin de stele, toate acestea la 17-18 martie. Si nu e vorba de o zi doua, ci de doua saptamani legate asa cum arata prognoza in momentul de fata. Un pic mai mult despre primavara amanata a scris si mike aici.

Oricum, pentru ca totusi am avut parte si de ceva soare am apucat sa ne invartim putin prin Potsdam, printr-un vant taios care iti intra destul de adanc prin oase. Trecand peste multiplele momente in care audio-guide-ul spunea “Aici a stat pana in cel de-al doile razboi mondial biserica cutare, palatul cutare, din care nu a a mai ramas nimic sau a ramas decat fatada sau o coloana”, orasul e chiar interesant si in ziua de duminica prin care ne-am invartit noi prin el si suprinzator de pustiu in comparatie cu Berlin-ul invadat de turistii de la inceputul sezonului.

Ca un scurt rezumat, orasul a crescut masiv in secolul 18 sub domnia lui Friedrick cel Mare (proleclit si “Batranul Fritz”), urmand pe de o parte modelul unui oras in care s-a incurajat imigratia masiva combinat cu modelul unui oras militar (tineti minte “Prusia nu e un stat cu o armata ci o armata cu un stat”), cu elemente de monarh iluminat ce par imprumutate de la francezi si probabil izvorate din oarece complexe de inferioritate. Oricum a iesit un mix interesant, astfel incat intr-un spatiu foarte restrans ai combinatia formata de Sans Souci (un fel de Versailles autohton), cartierul olandez care pare rupt dintr-un oras olandez, biserica franceza din momentul in care au venit imigrantii hughenoti, porti triumfale de dimensiuni totusi modeste, toate pigmentate si de amprenta pe care au lasat-o cei 50 de ani de socialism.

Asa ca mai jos sunt cateva poze dintr-o zi friguroasa de martie.

Femeia socialista.

St Nikoai Kirche.

Primaria cu atlas deasupra, ca o poveste interesanta initial statuia era din bronz, si fiind prea grea s-a prabusit in piata centrala in timpul unei zile de targ.

Si din alt unghi.

Faurind viitorul.

Si cimitirul inzapezit.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

San Soucci din Potsdam
Potsdam, Sansoucci, Dahlem si inca un weekend in Berlin

Un pic mai multe poze aici. E al treilea weekend consecutiv pe care l-am petrecut in Berlin, in primul rand datorita prognozelor mohorate si posomorate si datorita zilelor scurte. In primele weekenduri mi s-a parut grea si apasatoare de weekend petrecut pe langa casa, si e destul de greu sa gasesti ceva nou si interesant […]

Volendamm, Zuidersee
Olanda, de la o mare la alta

Ziua 4: O zi de esenta tareAstazi e ziua cea mare-e ziua Reginei si noi suntem in drum spre Amsterdam. Exact asa cum NU ne doream. Da, stiu, toate ghidurile de turism recomanda calduros sa nu ratezi morile de vant, campurile de flori, si neaparat pe 30 aprilie sa fi la Amsterdam pentru Ziua Reginei. […]

Harz bike
Harz reloaded.

De la mike citire, un RT cam laconic despre un nou weekend petrecut in Harz: Un pic mai multe poze aici. Mentiune: scriu din capul locului ca asta e un RT scurt. De cand am facut cunostinta cu Harz-ul-muntele asta rasarit din mijlocul campiei, ne-am gandit ca e un loc potrivit de venit cu bicicletele. […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *