Potsdam, mosaic muncitoresc

Potsdam – sau primavara care se tot amana

Dupa o prima saptamana de amagire de sperante, iarna pare sa-si fi reintrat din nou in drepturi aici in Berlin. Macar nu a fost la fel de intunecata ca ultimele de luni, dar temperaturile fix ca in mijlocul iernii, cu nopti cu -11 grade si cu zapada inghetata care scartaie sub picioare si cer senin plin de stele, toate acestea la 17-18 martie. Si nu e vorba de o zi doua, ci de doua saptamani legate asa cum arata prognoza in momentul de fata. Un pic mai mult despre primavara amanata a scris si mike aici.

Oricum, pentru ca totusi am avut parte si de ceva soare am apucat sa ne invartim putin prin Potsdam, printr-un vant taios care iti intra destul de adanc prin oase. Trecand peste multiplele momente in care audio-guide-ul spunea “Aici a stat pana in cel de-al doile razboi mondial biserica cutare, palatul cutare, din care nu a a mai ramas nimic sau a ramas decat fatada sau o coloana”, orasul e chiar interesant si in ziua de duminica prin care ne-am invartit noi prin el si suprinzator de pustiu in comparatie cu Berlin-ul invadat de turistii de la inceputul sezonului.

Ca un scurt rezumat, orasul a crescut masiv in secolul 18 sub domnia lui Friedrick cel Mare (proleclit si “Batranul Fritz”), urmand pe de o parte modelul unui oras in care s-a incurajat imigratia masiva combinat cu modelul unui oras militar (tineti minte “Prusia nu e un stat cu o armata ci o armata cu un stat”), cu elemente de monarh iluminat ce par imprumutate de la francezi si probabil izvorate din oarece complexe de inferioritate. Oricum a iesit un mix interesant, astfel incat intr-un spatiu foarte restrans ai combinatia formata de Sans Souci (un fel de Versailles autohton), cartierul olandez care pare rupt dintr-un oras olandez, biserica franceza din momentul in care au venit imigrantii hughenoti, porti triumfale de dimensiuni totusi modeste, toate pigmentate si de amprenta pe care au lasat-o cei 50 de ani de socialism.

Asa ca mai jos sunt cateva poze dintr-o zi friguroasa de martie.

Femeia socialista.

St Nikoai Kirche.

Primaria cu atlas deasupra, ca o poveste interesanta initial statuia era din bronz, si fiind prea grea s-a prabusit in piata centrala in timpul unei zile de targ.

Si din alt unghi.

Faurind viitorul.

Si cimitirul inzapezit.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Pedaland prin campurile de flori din Olanda
Olanda, o zi de esenta tare

Ziua 3, delta din oras. Astazi Olanda a fost o simfonie de imagini si miros. Am pedalat putin dar am filtrat totul prin noi insine. Am vazut atatea fete ale tarii, incat la sfarsitul zilei eram parca mai obositi ca niciodata. Orase, dune, mare, cacao, campuri de flori, toate stranse la gramada. Insa daca ar […]

Mini-Concediu de 1 Mai, cu bicicletele pana la Chisinau – a doua parte

Duminica, ziua 3- Chisinau- Iasi Pentru azi aveam in meniu inca de cand am plecat de acasa vant din fata. Speram sa se mai schimbe… si s-a schimbat din rau in mai rau. La vant s-a adaugat si ploaia. A inceput la Calarasi si dupa ce a trecut prima rapaiala ne-am facut curaj sa o […]

Un parc natural inzapezit si un foc pe malul marii, Sicilia partea a doua

Marti. Nu sunt sigura daca noi cautam aventura sau trage ea singura la noi Astazi incepem prin a pune 20 de kilometri sub roti, pe un drum principal in lucru. De fapt drumurile din Sicilia sunt departe de suprafetele impecabile din Giro. Drumurile mai mari (SS-urile) au in general asfalt bun, insa reparatiile s-au facut […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *