Prima noapte dupa ceva vreme sub copaci, in delta raului Amu Darya.

Dimineata aceasta drumul perfect pe care am pedalat singur in ultima suta de kilometri se transforma brusc intr-o autostrada cu doua benzi trasata in linie dreapta prin stepa uzbeka. Acum trebuie spus ca desi poate parea ingrozitor de plictisitor sa pedalezi pe un drum fara absolut nici o curba in care peisajul e absolut neschimbat, pana acum am avut parte de extrem de putine momente de genul acesta.

E ciudat dar intr-un fel chiar imi place pedalatul constant pe asfalt bun, cu un ritm bun, cu muzica in casti si ganduri care mi se tot deruleaza prin minte. Cred ca fiecare din noi poarta tot timpul in minte un fel de monolog interior de ganduri inlantuite, iar atat timp cat monologul e interesant, e greu sa te plictisesti. Mai sunt si momentele in care imi place sa ma concentrez si pe cursivitatea pedalatului pentru ca oricat de simplu poate parea sa pedalezi, sa o faci corect nu e o treaba chiar asa de usora. Iar cumva momentele respective se transforma intr-un fel de momente de meditatie in care mintea ti se goleste de ganduri si tot ce conteaza e miscarea rotunda a picioarelor.

Kilometri de astazi se scurg in schimb mai usor fata de zilele trecute, vantul e mai slab, dar tot din fata si din laterala. Dupa-amiaza marcheaza si reintrarea temporara in civilizatie, respectiv in raionul Kharazim, locul in care Amu Darya formeaza un fel de delta populata, cu o multime de sate inalntuite si cu un sistem de irigatii vechi de sute de ani. Mai sunt inca 50 de kilometri pana in Khiva, locul in care va fi urmatoarea zi de pauza.

In schimb pe seara gasesc un loc de cort la marginea unuia dintre sate intr-un crang de plopi si trebuie spus ca e foarte interesant sa auzi din nou fosnetul frunzelor dupa 4 zile petrecute in desert, acolo unde aproape totul e nemiscat. Pe inserat localnicii se intorc de la muncile campului dintre care cea mai importanta zilele astea pare sa fie culesul bumbacului. Ca o paranteza pana acum nu am vazut decat femei lucrand la culegerea bumbacului, chiar daca teoretic fiecare uzbek ar trebui sa contribuie cateva zile pe an la cules, dar aparent se poate merge pe un fel de inlocuire in care orasenii platesc pe cineva de la sate pentru bucatica lor de munca. Astfel incat ajungi sa vezi doar femei care se intorc la sfarsitul zilei, in remorci, tractate de un tractor impreuna cu un mic vagonet plin cu bumbacul cules la sfarsitul zilei. Dar revenind la locul de cort din seara asta e fain sa dormi din nou sub copaci, mai ales cand stiu ca am inca aproape 2 saptamani de petrecut prin desert.

Date:

Distanta: 125km.
Diferenta de nivel: +50 / -50.
Obiective: 4.
Moral: 7.

Drum intins pe urmatorii 80 de kilometri.

Drum intins pe urmatorii 80 de kilometri.

DSC_8332.jpg

DSC_8348.jpg

Intorsul de la culesul de bumbac.

Intorsul de la culesul de bumbac.

Pentur prima data dupa multa vreme cu cortul sub copaci, in delta raului Amu Darya.

Pentur prima data dupa multa vreme cu cortul sub copaci, in delta raului Amu Darya.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Inca odata in Bukhara, perla a orientului.

Bukhara, cu vechile bazaruri si cu medrese vechi de 500 de ani e orasul din Uzbekistan care mi-a placut cel mai mult anul trecut si in care anul acesta e planuita o zi de pauza dupa cei 550 de kilometri pelati din Dushanbe pana aici. E o intrebare foarte buna care e cea mai buna […]

Ziua penelor, si o noapte cu cortul la 4150 de metri.

Trei pene, o prima zi dupa multa vreme in care nu mai pedalez singur si un loc de cort la aproape 4200 de metri in Pamir.

Ultima zi in Turcia, inconjurand Araratul

Inconjurand Araratul in drumul catre Iran si norocul de a gasi un trepied in Dogubayazit

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *