Prima suta de kilometri in Kazakhstan si inca un foc in mijlocul desertului.

Dupa drumul rupt de ieri de-abia astept sa ma apropii de Beyneu si sa dau din nou de asfalt cat de cat bun. Partea buna e ca ceea ca a fost odata unul din cele mai proaste drumuri din lume, cel care face legatura dintre Beyneu si Aktau, a fost reparat in ultimii doi ani, asa ca in loc de 400 de kilometri de zdruncinaturi o sa am parte de aproape 400 de kilometri de asfalt ca in palma.

Dar pentru primele doua ore din dimineata asta trebuie sa ma multumesc cu zdruncinaturile, caci drumul devine bun doar cu 10 kilometri inainte de Beyneu. In schimb in Beyneu am surpiza sa dau de un orasel incomparabil mai dezvoltat decat cele din ultimii 500 de kilometri din Uzbekistan. Oraselul vine la pachet cu bancomate unde pot sa folosesc din nou cardul si cu un supermarket unde gasesc toate cele trebuincioase pentru urmatoarea bucata de desert.

Oricum prima impresie despre Kazakhstan e ca se simt banii care vin din exportul de gaze si de petrol. Daca in Uzbekistan oamenii foloseau bicicletele in mod uzual prin sate si prin orase, aici au disparut cu desavarsire si au fost inlocuite de masini mai vechi sau mai noi, benzina chiar se gaseste si e ieftina, iar preturile la alimente au sarit. Dar dupa orele ce se scurg cu problemele organizatorice legate de intrarea intr-o tara noua vine momentul sa profit de un vant usor benefic si sa ma mai scurtez putin distanta ramasa pana in Aktau. Ce pot sa spun e ca oamenii au facut treaba chiar buna cu refacerea drumului, iar kilometrii se scurg usor in dupamasa aceasta.

Locul de cort din seara asta e din nou fain si vine la pachet cu un foculet din lemne gasite de pe marginea drumului, si cu foarte multa liniste. Atunci cand focul se stinge in cele din urma iar vantul se opreste poti sa-ti auzi cu usurinta bataile inimii, si totusi linistea asta nu mi se pare deloc apasatoare. Poate ca dupa atat de multa vreme in desert mi-am devenit din nou un companion bun.

Date:

Distanta: 100km.
Diferenta de nivel: +50 / -50.
Obiective: 4.
Moral: 7.

Privire de kazakh aprig, desi omul era foarte de treaba.

Privire de kazakh aprig, desi omul era foarte de treaba.

Ironia momentul, atunci cand nu ai vazut nici un copac pe marginea drumului de mai bine de o saptamana.

Ironia momentul, atunci cand nu ai vazut nici un copac pe marginea drumului de mai bine de o saptamana.

Din nou in mijlocul desertului.

Din nou in mijlocul desertului.

DSC_9112.jpg

Intre limina lunii si lumina asfintitului.

Intre limina lunii si lumina asfintitului.

Liniste.

Liniste.

Ultimele raze de lumina si ultimele flacari ale focului.

Ultimele raze de lumina si ultimele flacari ale focului.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

De la poalele Anti-Atlasului pana la marginea Atlanticului

Ajungand pana la capatul unui continent, cel putin pe o directie, chit ca drumul a inceput doar cu cateva sute de kilometri mai la est.

Buzludjea, marinarul bulgar si apropierea de granita.

Dupa aproape o luna petrecuta in Turcia traversarea in catea zile a Bulgariei pare o traversare-blitz. Intr-un fel, pot spune ca ma grabesc spre casa, mai ales pentru ca zilele calduroase si insorite au ramas in spate in Turcia, iar Bulgaria m-a intampinat cu o vreme cat se poate de tomnatica, cu vant, nori si […]

O zi in mijlocul pustietatii.

Poate cea mai puternica impresie care mi-a ramas dupa zilele petrecute anul trecut in Pamir a fost senzatia de a fi in mijlocul pustietatii, extrem de departe de tot si de toate. Atunci senzatia a fost si mai puternica pentru ca am traversat Pamirul in mai, complet in afara sezonului turistic. Practic am putut sa […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *