DSC_6443

Prima zi de 80 de kilometri si noroiul rau.

A plouat toata noaptea, iar in momentul in care se lumineaza de ziua foaia cortului e inca lovita de picaturi de ploaie. Asa ca se topesc si sperantele noastre pentru un start matinal, mai ales ca atunci cand scot capul din cort vad un cer care nu promite prea multe pentru ziua de azi. In plus cea mai mare problema cu ploaia e ca o zi de pedalat prin noroi si ploaie echivaleaza cu o mica crima pentru lantul si pentru angrenajul bicicletei. Sincer cred ca intr-o zi de genul acesta strangi mai multa uzura decat intr-o saptamana de pedalat prin vreme cu soare.

Asa ca asteptam cu moralul la pamant sa se opreasca putin ploaia pentru a putea macar sa strangem corturile, iar eu profit de timp pentru a mai scrie cateva din jurnalele zilelor trecute. Pana la urma se mai opreste putin ploaia, noi luam micul dejun feriti de picaturile de ploaie in absida cortului Spaskai, intre timp isi strang cortul si cei doi americani si pleaca fix odata cu o ultima rabufnire a ploii. Cerul s-a mai luminat putin si pana la urma reusim sa ne urnim si noi din loc aproape pe la 11. Drumul e inca acoperit de balti iar noi incercam sa le ocolim pentru a nu ne umple de noroi din cap pana in picioare chiar de la inceputul zilei.

Norii se mai ridica in schimb, apare si soarele iar noi incepem urcusul de 400 de metri pana in Moldo-Ashu, pasul prin care se coboara spre sud din Song-Kul. Si tocmai cand drumul parea sa fie din ce in ce mai bun, dam peste o bucata de 2 kilometri de noroi rau. Cei care se dau cu MTB-ul stiu foarte bine ce inseamna noroiul rau, noroiul care iti transforma bicicleta in cateva zeci de metri intr-un obiect complet blocat pe care trebuie sa-l tarasti dupa tine. Se lipeste de absolut tot, se aseaza pe roti, pe lant pe bagaje, pe bicicleta si de tine. Cam asa patim si noi si pana sa ne dam seama ce s-a intamplat ne trezim cu bicicletele blocate si acoperite de noroi. Nu cred ca a durat mai mult de 30 de metri pentru a se intampla asta.

Pana la urma dupa ce curatam bicicletele de noroiul care le-a blocat aproape complet gasim si o solutie, respectiv sa pedalam pe plaiurile inierbate din stanga si din dreapta drumului. E mai mult de munca, dar cum drumul nu mai e o varianta, asa ca nu avem de ales si bagam putin off-road pe iarba in cel mai dulce stil kyrgyz. Pana la urma scapam si de bucata cu noroiul rau si vin ultimele serpentine pana in pas, de unde se deschide un peisaj cel putin impresionant spre valea raului Naryn. Muntii de aici seamana mai mult cu cei din Europa, se vad si paduri in departare, iar totul e mult mai calcaros. Cu un mic exercitiu de imaginatie poti sa-ti imaginezi ca esti undeva in Alpi sau chiar in anumite zone din Carpati.

Stam la poze, e al 3-lea pas al turei si in fata ne asteapta o coborare de aproape 2000 de metri pana in Jany-Talap, sau “expresso-village” cum a fost botezat de cei doi spanioli. Aparent unul din localnici s-a intors din Bishkek si a deschis o mica cafenea in mijlocul pustietatii, dar noi nu reusim sa ne dam seama daca chiar e pe bune treaba sau daca cei doi spanioli intalniti pe drum doar au facut misto de noi. Oricum merita incercarea mai ales ca sunt destul de multe electronice pe care trebuie sa le incarcam.

Coborarea e lunga si frumoasa iar noi o facem printre picaturi de ploaie, practic un nor se goleste pe jumatate de munte astfel incat atunci cand coboram suntem udati doar pe jumatate din serpentine, doar pentru a iesi din ploaie pe celelalte serpentine. Pe ultima bucata din coborare frana spate a Spaska-i da semne de oboseala, dar amanam mesteritul pentru espresso-village, mai ales caci bucata abrupta s-a terminat.

Cand ajungem in Jany-Talap, un mic satuc din mijlocul pustietatii si atunci cand intrebam in stanga si in dreapta fara succes, ne dam seama ca probabil e vorba de alt sat. Asa ca, dezamagiti, ne oprim la magazinul comunal pentru cumparaturi si pentru un pranz cu conserve de peste, ciocolata si branza. Dupa ce rezolv si frana spate suntem gata de drum si pornim pe o bucata de drum plata si plina de praf printr-un fel de desert ce se intinde pe valea Narynului. Cam toate ploile cad in munti iar pe aici orice colt de verdeata e legat de un parau sau de o alta sursa de apa. Si noi suntem la fel de legati de o sursa de apa caci la cat noroi am vauzt azi, o baie seara e absolut necesara, asta pe langa toate lucrurile ce trebuie spalate.

Dar pana la locul de cort pe care il tin minte de anul trecut mai avem de traversat un mic satuc pe nume Ak-Kyaa unde dam de o bucata de asfalt ca in palma, din nou in mijlocul pustietatii. Singura problema e ca asfaltul se termina la sfarsitul satului la fel de brusc cum a inceput si ajungem din nou pe un drum de tara care va tine pana in Kazarman. Pana la urma ajungem si la locul de cort, intr-o poiana super faina pe marginea raului, dotata cu tot cu izvor si cu loc de spalat lucrurile si bicicletele incercate de noroiul de azi dimineata. Maine dimineata o sa inceapa cu un pas de 2800 de metri si o urcare de 1000 de metri.

Datele zilei:

Distanta: 80 de kilometri.
Diferenta de nivel: +400 / -1700.
Peisaje / obiective: 8.
Moral: 7.

Detalii dupa ploaia din timpul noptii.

Detalii dupa ploaia din timpul noptii.

DSC_6427.jpg

Noroiul rau, cel care iti opreste bicicleta in cateva zeci de metri.

Noroiul rau, cel care iti opreste bicicleta in cateva zeci de metri.

Cu gandul la muntii din Europa.

Cu gandul la muntii din Europa.

DSC_6447.jpg

E cale lunga pana jos.

E cale lunga pana jos.

Pranzul si mesteritul la bicicleta sub privirea atenta a sefului de plantatie.

Pranzul si mesteritul la bicicleta sub privirea atenta a sefului de plantatie.

Soare si desert.

Soare si desert.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

DSC_4354
Dushanbe, orasul ce se inchide de 3 ori pe zi.

Doua zi de la pauza in Dushanbe incercand sa mai rezolv din treburi si intalnirea cu oameni interesanti.

DSC_1252
Despartirea

Prima zi de pedalat singur prin Bulgaria profunda si despartirea de Mihaela si de prietenii care m-au insotit pana la Basarbovo.

DSC_7629
De la Vanj la Kevron, cu un mic uragan din fata

O zi scurta, un mic uragan din fata si o pauza de masa cu doi elvetieni plecati cu bicicleta prin lume.

5 thoughts on “Prima zi de 80 de kilometri si noroiul rau.

  1. Ola
    Știu că numai la ortografie nu iți stă ție mintea acum, dar de dragul vorbitului si scrisului corect o sa precizez câteva detalii.
    Când folosești termeni precum “raul Naryn” sau “kyrgyz” tu faci traducerea (sau transpunerea) unor termeni specifici kârgâzi din engleză în română și nu direct din kârgâza in română.
    După cum bine știi, cu caractere chirilice, Kârgâzstan se scrie: “Кыргызстан”. Cum în engleză nu exista litera (și cred că nici sunetul) “â” sau “î” (chirilicul “ы”), au înlocuit, la traducere, în toate denumirile acest caracter cu “y”. Așa au rezultat denumirile în engleză: Kyrgyzstan, Naryn River, Balykchy city. În română, corect ar fi: Kârgâzstan, râul Narân, orașul Balâciî. Acum, poți să faci abstracție că am făcut uz in exces de diacritice. :-)
    Am zis să împărtășesc asta, că poate nu știai și ar putea să iți fie de ceva folos când mai vorbești cu localnicii.

    Numai bine!
    Tori

    1. De acord, din fericire si noi si rusii si kyrgyzii avem â dar tinand cont ca aproape tot continutul de pe blog nu are diacritice consider pacatul prea mic. Poate la un moment dat o sa ma motivez sa scriu de la inceput cu diacritice dar deocamdata mi se pare decat o bataie de cap in plus care ar insemna mai mult timp in scrierea continutului…

  2. Tori…get a gun!

    Omul asta prinde si el cum cand internet/curent si tu tii acum mortis sa-l corectezi. Hai sa ne bucuram impreuna cu el de aventura adusa in birourile noastre!!!

    Radu!!!!!! Bravo!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>