Prima zi din noul an, sate vechi de 1000 de ani si primul contact cu desertul pietros.

Noul an a trecut…cu somn. Nu l-am prins nici pe cel de Romania si cu atat mai putin pe cel de Maroc. Dimineata dormim in schimb ca dupa Revelion si nu pentru ca am fi petrecut pana la cine stie ce ore, ci pentru ca am tot asteptat sa ne gaseasca soarele, ascunsi cum eram in livada de masilini. Plecam si poposim curand in Ait Benhadou. Aici se gaseste un Kashbah inclus in Patrimoniun Unesco unde este evident si foarte aglomerat. Daca sunt turisti si preturile sunt pe masura (cam triple), asa ca ramanem nemancati si ne integram si noi in fluxul de oameni ce urca si coboara trepetele vechii cetati. Kashbah-ul e diferit fata de cel din Telouet. Acolo “piesa de rezistenta” era interiorul, aici totul e “la vedere” si punctul de interes e reprezentat de cat de bine a fost conservata cetatea (cu moschee, case, ateliere etc). Intrarea e libera si banii provin probabil din vanzarea de suveniri, dar locul e destul de aglomerat, cu autocare pline de turisti revarsandu-se pe alei.

Din Ait Bendahou coboram in Ouarzazate si aterizam parca in alt film. Un oras cu bulevard, cu 2 benzi pe sens, felinare, palmieri si preturi de turisti. Cum te opresti esti agatat(a) de un comerciant care vrea sa iti vanda ceva, eventual facut de familia lui in desert, care te invita la ceai sau care are un prieten care e pe warmshowers sau couchsurfing Hrr, plecati cu totii, lasati-ma in pace, n-are omul loc de voi! Cum nu imi vine sa tip la ei, gasesc de cuvinta sa ii ignor si sa le raspund monosilabic. Da, stiu, nu sunt prietenoasa, dar asa patesti daca te bagi in sufletul meu neinvitat.

Plecam si din Oarzazate si luam sub roti prima mostra de pustiu. Munti arizi pe stanga, teren pietros pe dreapta si drumul national ingust si prost. Ora de aur e in schimb frumoasa, culorile se schimba intr-un galben-rosiatic bland si luna incepe sa se profileze aproape plina si alba printre frunzele de palmier. Gasim loc de cort pe o plantatie de palmieri, la 300-400 m de drum si dintre palmieri privim apusul, muntii albi in departare si ne pregatim de inca o noapte rece.

Locul de cort din noaptea de revelion.

Locul de cort din noaptea de revelion.

La portile satucului Ait-Ben-Hadou.

La portile satucului Ait-Ben-Hadou.

Fortificat.

Fortificat.

Printre pereti inalti de lut.

Printre pereti inalti de lut.

Privind Atlasul in departare.

Privind Atlasul in departare.

Cel mai de pret avut al satului, granarul fortificat.

Cel mai de pret avut al satului, granarul fortificat.

DSC_9248.jpg

Detalii.

Detalii.

Si nelipsitele camile.

Si nelipsitele camile.

In asteptarea apusului si in cautarea unui loc de cort.

In asteptarea apusului si in cautarea unui loc de cort.

Ultimele gene de lumina.

Ultimele gene de lumina.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Un ultim oras mare si un prim foc in mijlocul desertului.

Pe masura ce te apropii de granita cu Kazakhstanul orasele devin din ce in ce mai mari, astfel inca dupa Kungirot mai sunt doar doua mici orasele pe mai bine de 350 de kilometri, iar intre ele nu exista nimic altceva decat desert. Nici un loc de luat apa, nici un copac, nici un pic […]

Drumul catre Samarkand

Un drum pustiu dar extrem de rupt de 60 de kilometri si pentru prima data un loc de cort cam expus. Prima zi catre Samarkand.

Essaouira si colonialismul decrepit.

Ultimul oras din prima parte a calatoriei, Essaouira, fosta colonie portugheza de pe malul Africii, inca o bucatica din istoria involburata a ultimelor secole.

One thought on “Prima zi din noul an, sate vechi de 1000 de ani si primul contact cu desertul pietros.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *