Prima zi in Armenia, urcari in cap si vreme de toamna.

Trecerea in Armenia a mers cat se poate de repede, o stampila, mergeti mai departe, inca o stampila si gata. M-am dezobisnuit ca lucrurile sa mearga atat de repede si in mintea mea inca ramasesem la standardul de minim doua ore pentru trecerea granitei.

Doar ca imediat cum intram in Armenia incep muntii, iar drumul nostru incearca sa se strecoare intre ei si granita cu Azerbaidjan. Iar strecutrat inseamna urcari abrupte de cate 300 de metri diferenta de nivel urmate de coborari la fel de abrupte pana in fundul urmatoarei vai. Dupa care punct si de la capat incat ajungi sa te intrebi cand o sa vina in cele din urma adevarata urcare spre zona centrala a Armeniei, doar pentru a descoperi ca trebuie sa cobori si in urmatoarea vale.

Sunt foarte curios cum au trasat oamenii granita atunci cand s-au dezintegrat sovietele, dar razboiul dintre Armenia si Azerbaidjan, tot conflictul din Nagorno-Karabah si toate expluzarile etnice de dupa 1990 stau marturie ca sigur nu s-a facut treaba buna. Satele prin care trecem arata inghetate in timp, cam asa cum te-ai astepta sa arate satele uitate intr-un capat de tara, in vreme ce micile orase poarta clar amprenta nefericita a comunismului, cu blocuri ce par bombardate in ultimul hal si cu o multime de relicve din vremuri de mult trecute. Cel mai mult imi plac autobuzele rusesti vechi de zeci de ani dar care inca mai functioneaza, unele din ele chiar suprinzator de bine intretinute.

In rest orele se scurg pedaland printr-o vreme de toamna tarzie si nu imi vine sa cred ca acum o saptamana in Azerbaidjan aveam parte de 30 de grade iar acum trebuie sa ne imbracam destul de serios pe fiecare coborare. Zilele calduroase de toamna par sa fi disparut in coltul acesta de lume si dupa atmosfera de astazi ma astept ca iarna sa bata in orice moment la usa…

Masinile rusesti ce par sa nu se strice, aici in varianta GPL si cu draperii galbene asortate.

Masinile rusesti ce par sa nu se strice, aici in varianta GPL si cu draperii galbene asortate.

Una din multele urcari ale zilei.

Una din multele urcari ale zilei.

Privind peste granita spre Azerbaidjan.

Privind peste granita spre Azerbaidjan.

DSC_9564.jpg

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Intalnirea cu regele bulgar.

Ultima rabufnire a iernii si intalnirea cu calaretul sculptat in stanca de la Madara.

Prima noapte dupa ceva vreme sub copaci, in delta raului Amu Darya.

Dimineata aceasta drumul perfect pe care am pedalat singur in ultima suta de kilometri se transforma brusc intr-o autostrada cu doua benzi trasata in linie dreapta prin stepa uzbeka. Acum trebuie spus ca desi poate parea ingrozitor de plictisitor sa pedalezi pe un drum fara absolut nici o curba in care peisajul e absolut neschimbat, […]

Mestia si drumul spre Ushguli.

Dimineata ne intampina cu aceasi vreme frumoasa pe care am avut-o in ultimele zile si ajungem in micul orasel in primele ore ale diminetii. Mestia e un fel de centru administrativ pentru Svanetti-ul de sus si vine la pachet cu ceva mai multa istorie decat satele mai mici, dar si cu mult mai mult turism. […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *