Quilotoa, turcoazul din vulcan.

Quilotoa e cel de-al doilea vulcan din drumul nostru, un vulcan mai nereusit si mai aparte. Zic mai nereusit pentru ca la un moment dat in istoria lui conul sau s-a naruit si s-a transformat intr-un imens lac strajuit de jur imprejur de pereti de 100-200 de metri inaltime. E un loc al carui scara nu o poti cuprinde prea bine in poze, mai ales ca doar pentru a prinde tot lacul ai nevoie de ceva mai larg decat 28-75-ul pe care in am dupa mine.

E un loc in care are sens sa zabovesti putin si fix asta avem noi in plan pentru astazi: o dupamasa petrecut in tihna deasupra lacului. Pentru a compensa in schimb lipsa de activitate din partea a doua a zilei incepem in schimb dimineata cu un hike-a-bike destul de brutal pana pe buza craterului. Nu-i nimic, umerii si spate rezista, ba chiar intr-un fel comod in momentul in care gasesti pozitia corespunzatoare. Doar vantul ce ne-a insotit in ultimele doua zile ne da si astazi de furca si ne face sa ne simtim ca in Patagonia.

Odata ajunsi in margine craterului si in poteca ne invartim putin prin locurile prin care trailul chiar e ciclabil dupa care gasim un mic balconas de iarba suspendat deasupra craterului unde ne oprim la o pauza prelungita. Norii alearga deasupra noastra, lumina se schimba ba in bine ba in rau dar jocul norilor si al vantului pe oglinda lacului ramane la fel de fascinant de privit. Asa ca zabovim pana la inserare, sperand in zadar ca plafonul de nori sa se crape, dupa care ne retragem cuminti la locul de cort din padure, ferit de vantul ce a continuat sa sufle toata noaptea.

Terenul din din dimineata asta, o urcare scurta dar intensa pana la crater.

Mihaela in actiune, in lupta cu terenul si bicicleta.

Din avantajele unui setup de bikepacking, bicicleta merge inca transformata in rucsac.

Odata ajunsi pe margine e timpul pentru poze, pe un trail neasteptat de ciclabil in anumite portiuni, mai ales daca faceai abstractie de prapastia de mai bine de 100 de metri pana la lac.

Undele turcoaz sunt date de oglindirea cerului albastru printre norii manati de vant.

Lama cea bosumflata.

Ultim dubla a zilei, inainte de ne retrage la locul de cort.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Epica Godeanu – Cernei, prima parte

Manifest impotriva comoditatii Motto “Iesi lene din trupul asta vrednic.” Ziua 1 Godeanu (Brazi – Gura Apei- Saua Iepii- Saua Suculetului)  Societatea in care traim intretine confortul. Cautam un produs pentru “ca ne face viata mai usoara” si nu e nimic rau in asta, mai ales daca aceste facilitati ne lasa mai mult timp pentru noi, pentri […]

Teleportarea in Peru

Cum cele trei luni pe care le aveam la dispozitie pentru Ecuador si Peru nu erau in niciun caz suficiente pentru a explora pe indelete ambele tari, aveam de ales intre o traversare Quito- Lima/ Cusco, prin munti, dar pe cel mai scurt drum posibil, sau o selectie a partilor cele mai interesante din ambele […]

O zi prin pustietatea din Lotrului

E ora 18 si imping bicicleta cot la cot cu Cristi spre Varful Pietrele Albe. Arsura soarelui parca s-a mai inmuiat putin si e bine asa, caci apa ne e pe terminate. Avem deja 50 de kilometri si peste 2000 m urcati azi, ceea ce, daca adaugam factorul bagaje, inseama ca am muncit ceva. Il […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *