Cirese de mai

Sfarsit de mai

Cred ca a fost prima data dupa multi ani cand am cules si am mancat cirese pe saturate, cirese de mai de la ai mei de la tara. Cand eram mic se nimerea destul de rar sa prind ciresii cu rod cand venea vacanta, iar printre betoanele Slatinei nu prea se gaseau gradini cu ciresi sanatosi, astfel incat nu am prea multe amintiri de cand eram mic cu culesul de cirese. Totusi cele cateva amintiri pe care le am au ramas foarte puternice, cu un cires batran cu scoarta neagra, cu frunze de un verde-inchis, cu cirese mari de un rosu-inchis. Si era foarte tare senzatia de a fi urcat undeva sus si de a vedea lumea sub tine, de a vedea pana hat departe, peste acoperisuri de case si gradini.

Ziua de sambata am petrecut-o intr-un mod foarte placut si relaxant cu parintii la casa de la Izvoru, ba asezati la masa cu bucate de tot felul, ba cocotat in ciresi culegand cirese, ba tolaniti in iarba, ba in sedinte foto prin grau.

Cirese de mai.

Ma vad si eu pe undeva pe acolo, intr-un cires bine scuturat de vant.

Relaxare.

Grau in mai.

Ultimele cirese mangaiate de ultimele raze ale soarelui.

Duminica dimineata plecam spre cheile sohodolului, admirand dimineata maci infloriti pe stanga si pe dreapta drumului. In chei ne intalnim cu Octavian, Vio si Catalin si ne cataram in aceasi zona pana cand oamenii sunt nevoiti sa plece spre Bucuresti. Seara ramanem singuri in Chei, si campam in locul de cort deja consacrat, intr-o poiana departe de multitudinea de grataragii si manelisti pe care ii gasesti sambata spre duminica. Luni a fost si mai liber, am fost practic printre putinii oameni din Chei, cea ce a dat un plus de frumusete si de liniste locului. Sincer chair recomand sa prindeti macar o zi in timpul saptamanii acolo, e mult mai frumos decat in weekend cand e destul de mare aglomeratie si sunt si destul de multi gura-casca.

Mike incercand o noua tehnica de catarare , cu spatele la stanca.

In sfarsit gasind solutia potrivita.

Catalin cu a sa palarie de explorator.

Octavian “pocaindu-se”.

Noi am incercat sa ne dam pe cat mai multe trasee, astfel incat am incercat sa culegem de prin toate zonele tot ce era pana in 7-, astfel incat am apucat sa vedem cam toate traseele usurele din zona. Unele din ele merita si sunt frumoase, unele mai putin.

Recomand ca zona una din zonele deschise pentru concursul de anul trecut, cu un 3 trasee foarte frumoase ( Sfarma Piatra, Fisura Centrala si Doi in Unu ) , mult mai frumoase decat cele aflate chiar langa drum (de la primele trasee din chei pe stanga se urca aproximativ 40m diferenta de nivel spre un inceput de crestulita stancosa). Din traseele din zona Dintelui sunt frumoase cele din mijloc, primul 5+ fiind cam ciudat, si sunt frumoase si traseele cu plecare de sub pod. Frumos a fost si Licuricul Beat de la faleza mica, si frumos a fost si Domna Nasa. Nu ne-au placut in schimb in general traseele de la Nari, cel putin cele mai usoare par cam murdare si stanca nu e foarte curata. Sunt frumoase si traseele din zona scoala, si mi-a placut Examen din zona respeciva. Una peste alta ne-am catarat pe 19 trasee intre 5+ si 7-, majoritatea in zona 6-/6+, multe curate, unele mai fentate, unele cu odihna, dar una peste alta a fost fain si poate cand o sa mai avansam in domeniu ne vom intoarce, pana atunci am cam epuziat subiectele de nivelul nostru din zona.

Dupa o relaxanta trecere a apei spre traseele din sectorul Scoala.

Frumosul nostru loc de pus cortul.

La plecarea din chei.

Un apus de soare prins pe dealul Negru.

Bis.

Ca informatii utile pentru Sohodol, drumul e mult mai ok prin Ramnicu-Valcea, deoarece portiunea dintre Filiasi si Targu-Jiu e in lucru, si sunt destul de multe semafoare. De asemenea reativ la trasee topo-ul de pe roclimbing are cam toate traseele vechi. De asemenea au fost destul de multe trasee amenajate pentru concursul de anul trecut, informatii despre ele se gasesc pe site-ul federatiei romane de alpinism si escalada.

Intre timp imi dau seama ca am ramas extrem de restant la rt-uri, am de povestit despre cum a fost in Cheile Nerei, despre cum am catarat o groaza de diedre in peretele animalelor (ale corbilor si din fata Inalta), despre cum am schiat pe Morar si pe Malin, despre cum am urcat pe seaca dintre clai si despre rapelurile-dus de pe comorilor. Sper sa recuperez in perioada urmatoare in schimb….

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Bielatal in autumn
Bielatal, in prag de toamna

Un pic mai multe poze aici. E greu sa scriu cateva lucruri poetice despre toamna fara a cadea in derizoriu. Totusi mi se pare fascinant cat de scurta e fereastra in care toti copacii isi schimba culoarea, in care toate frunzele cad. Cat de scurt e timpul in care treci de la peisaje aprinse la […]

Poiana Tapului
Escalada in Sinaia si in Poiana Tapului

Sambata inainte de prima evadare se anunta vreme destul de buna cam in toata tara, astfel incat dupa ceva parlamentari ne hotaram sa plecam la escalada undeva pe valea Prahovei, eu, cosmin, laviniu, irina si iuliana. Pentru cosmin avea sa fie prima iesire la stanca, iar pentru laviniu, irina si iuliana prima iesire pe anul […]

Bivuac pe Winterstein
Bivuac pe Piatra Iernii si din nou catarare in Saechsische Schweiz

Cum din nou Mihaela mi-a luat-o putin inainte si a scris un jurnal ceva cam laconic, am zis sa nu ma las nici eu mai prejos, si sa scriu cateva randuri despre primul weekend de primavara de anul acesta. Pentru ca da, a fost primul weekend in care nu am suferit de frig, in care […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>