Cirese de mai

Sfarsit de mai

Cred ca a fost prima data dupa multi ani cand am cules si am mancat cirese pe saturate, cirese de mai de la ai mei de la tara. Cand eram mic se nimerea destul de rar sa prind ciresii cu rod cand venea vacanta, iar printre betoanele Slatinei nu prea se gaseau gradini cu ciresi sanatosi, astfel incat nu am prea multe amintiri de cand eram mic cu culesul de cirese. Totusi cele cateva amintiri pe care le am au ramas foarte puternice, cu un cires batran cu scoarta neagra, cu frunze de un verde-inchis, cu cirese mari de un rosu-inchis. Si era foarte tare senzatia de a fi urcat undeva sus si de a vedea lumea sub tine, de a vedea pana hat departe, peste acoperisuri de case si gradini.

Ziua de sambata am petrecut-o intr-un mod foarte placut si relaxant cu parintii la casa de la Izvoru, ba asezati la masa cu bucate de tot felul, ba cocotat in ciresi culegand cirese, ba tolaniti in iarba, ba in sedinte foto prin grau.

Cirese de mai.

Ma vad si eu pe undeva pe acolo, intr-un cires bine scuturat de vant.

Relaxare.

Grau in mai.

Ultimele cirese mangaiate de ultimele raze ale soarelui.

Duminica dimineata plecam spre cheile sohodolului, admirand dimineata maci infloriti pe stanga si pe dreapta drumului. In chei ne intalnim cu Octavian, Vio si Catalin si ne cataram in aceasi zona pana cand oamenii sunt nevoiti sa plece spre Bucuresti. Seara ramanem singuri in Chei, si campam in locul de cort deja consacrat, intr-o poiana departe de multitudinea de grataragii si manelisti pe care ii gasesti sambata spre duminica. Luni a fost si mai liber, am fost practic printre putinii oameni din Chei, cea ce a dat un plus de frumusete si de liniste locului. Sincer chair recomand sa prindeti macar o zi in timpul saptamanii acolo, e mult mai frumos decat in weekend cand e destul de mare aglomeratie si sunt si destul de multi gura-casca.

Mike incercand o noua tehnica de catarare , cu spatele la stanca.

In sfarsit gasind solutia potrivita.

Catalin cu a sa palarie de explorator.

Octavian “pocaindu-se”.

Noi am incercat sa ne dam pe cat mai multe trasee, astfel incat am incercat sa culegem de prin toate zonele tot ce era pana in 7-, astfel incat am apucat sa vedem cam toate traseele usurele din zona. Unele din ele merita si sunt frumoase, unele mai putin.

Recomand ca zona una din zonele deschise pentru concursul de anul trecut, cu un 3 trasee foarte frumoase ( Sfarma Piatra, Fisura Centrala si Doi in Unu ) , mult mai frumoase decat cele aflate chiar langa drum (de la primele trasee din chei pe stanga se urca aproximativ 40m diferenta de nivel spre un inceput de crestulita stancosa). Din traseele din zona Dintelui sunt frumoase cele din mijloc, primul 5+ fiind cam ciudat, si sunt frumoase si traseele cu plecare de sub pod. Frumos a fost si Licuricul Beat de la faleza mica, si frumos a fost si Domna Nasa. Nu ne-au placut in schimb in general traseele de la Nari, cel putin cele mai usoare par cam murdare si stanca nu e foarte curata. Sunt frumoase si traseele din zona scoala, si mi-a placut Examen din zona respeciva. Una peste alta ne-am catarat pe 19 trasee intre 5+ si 7-, majoritatea in zona 6-/6+, multe curate, unele mai fentate, unele cu odihna, dar una peste alta a fost fain si poate cand o sa mai avansam in domeniu ne vom intoarce, pana atunci am cam epuziat subiectele de nivelul nostru din zona.

Dupa o relaxanta trecere a apei spre traseele din sectorul Scoala.

Frumosul nostru loc de pus cortul.

La plecarea din chei.

Un apus de soare prins pe dealul Negru.

Bis.

Ca informatii utile pentru Sohodol, drumul e mult mai ok prin Ramnicu-Valcea, deoarece portiunea dintre Filiasi si Targu-Jiu e in lucru, si sunt destul de multe semafoare. De asemenea reativ la trasee topo-ul de pe roclimbing are cam toate traseele vechi. De asemenea au fost destul de multe trasee amenajate pentru concursul de anul trecut, informatii despre ele se gasesc pe site-ul federatiei romane de alpinism si escalada.

Intre timp imi dau seama ca am ramas extrem de restant la rt-uri, am de povestit despre cum a fost in Cheile Nerei, despre cum am catarat o groaza de diedre in peretele animalelor (ale corbilor si din fata Inalta), despre cum am schiat pe Morar si pe Malin, despre cum am urcat pe seaca dintre clai si despre rapelurile-dus de pe comorilor. Sper sa recuperez in perioada urmatoare in schimb….

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Macin escalada
Catarare in Macin

Daca joi am fost la ski in predeal, in conditii de iarna adevarata si cu mai multa zapada decat a fost toata iarna, in weekend am fost sa intampinam primavara in Macin, sa vedem primii copaci infloriti sa fim batuti de un vant mai mult sau mai putin primavaratic. Am plecat de vineri seara din […]

Basarbovo
Basarbovo, la alergat si la bicicleta

Dupa alergarea de la munte de sambata, am revenit in Bucuresti cu planuri de catarare a doua zi la Basarbovo. De data asta gasca mare, 13 oameni, unii la catarat, altii la plimbareala, alti cu bicicletele. Nu am mai fost la Basarbovo de 2 ani, si daca atunci era aglomerat numarul de oameni care erau […]

Costila
O zi de mini-initiere in Costila

Din nou am ramas rau de tot in urma cu jurnalele, si sunt cam slabe sperante sa recuperez in perioada urmatoare. Totusi am zis fac macar ceva eforturi in directia asta si sa povestesc macar una din zilele de acum doua saptamani, cand plecasem de acasa cu plan maret de a-i duce pe Florin, Radu […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *