Plaiul lui Pacala

Ski de tura la -20 de grade

Echipa: Eu, Mike, Irina, Laviniu, Muha, Vali, Em, Oana, Claudiu.

Am ramas in urma rau de tot cu RT-urile pe ultimele doua luni, sper sa-mi fac ceva timp in saptamanile urmatoare si sa mai recuperez din restante.

Weekend-ul care a trecut a marcat si prima tura la ski de tura de pe anul acesta, o tura cu destul de multi oameni si mai ales destul de multi oameni la prima iesire la ski de tura. Tinta pentru noatea de sambata spre duminica, cabana Padina, o cabana faina administrata de oameni foarte de treaba si gospodari.

Plecam sambata dimineata din Bucuresti, unde ningea ca-n povesti spre Valea Prahovei, pe care speram sa o gasim cat mai acoperita de zapada. E uimitor cat de ciudata a fost iarna asta din punct de vedere al zapezii, e aproape februarie si nu poti sa zici ca a dat vre-o ninsoare serioasa pana acum care sa si tina.

Ajungem la gondola pe un ger destul de puternic, cu rafale de vant destul de puternice. Cabina de la 1400 la 2000 nu era pornita dimineata, oricum nu ne interesa prea tare pentru ca aveam de gand sa urcam pe piei pana la Cota 2000m.

Ar trebui sa vorbesc putin despre echipamentul nostru de “tura”, practic avem in momentul de fata 3 perechi de schiuri cu 3 legaturi diferite, care ar trebui sa acopere o plansa mai larga de conditii si de variante de ture. In plus daca avem vre-un prieten care vrea sa vina dar care nu are echipament de tura avem un echipament in plus in caz de nevoie. Astfel incat echipamentul nostru consta intr-o pereche de Armada Arv-uri(185) + Diamir Freeride (undeva mai spre un all-mountain), o pereche de Movement Iki(168) + Diamir Explore (chiar faine si versatile schiurile) si o pereche de Silvretta FR600 (160) + Dynafit TLT Speed (un setup foarte ok de alergat la deal cu el). Ca si clapari avem o Mike are o pereche de Garmont Megaride, iar eu o pereche de Crispi Diablo Freeride, la care am mesterit un pic vara asta pentru ca le-au crapat limbile. Cam asta ar fi echipamentul nostru, o sa incerc sa scriu ceva mai multe pareri despre el in celelalte rt-uri.

La statia de la 1400m zabovim ceva pana ne echipam, e destul de multa lume care asteapta sa porneasca telecabina, si destul de putina zapada, fiind destul de multe pietre vizibile pe partie. Tot la telecabina ne intalnim cu un grup din care fac parte si surorile Sis, care voiau si ei sa ajunga la Padina in seara de Sambata. De la ei aveam sa aflam si de varianta de coborare pe la Plaiul lui Pacala spre Pestera, varianta chiar faina in conditii de zapada ok. Aveam sa ne intersectam cu ei de destul de multe ori in cele doua zile. Pierd cam o jumatate de ora pana imi tai pieile de foca pentru arv-uri la telecabina, dupa care pornim cu totii vijelios la deal.

Pornesc mai hotarat in ideea de a urca pana la cota 2000m si de a da o coborare pana in punctul in care ajung oamenii intre timp. Pe drumul de vara destul de multe pietricele, mai ales in portiunea inferioara, in schimb in partea de sus arata destul de bine partia, proaspat periata si fara nici o urma pe ea. Ajung pana in punctul in care te lasa telescaunul din vara dorului, aici e un frig destul de patrunzator si bate si vantul in rafale, astfel incat in operatia de desfocire imi degera un pic mainile. Urmeaza o coborare pe 30% din drumul de vara, loc in care ma intalnesc cu oamenii care impingeau cu spor schiurile la deal, sub indrumarea atenta a lui Mike.

Desfocirea.

Inapoi la foci si inapoi la cota 2000m, de aici iar o iau inainte si cobor pana in vale, unde ma intalnesc din nou cu grupul gemenelor. Zapada in afara partiei era destul de ciudata, crusta alternant cu placi de vant si zapada inghetata. Noroc cu inclinatia care nu era suficient de mare pentru a pleca placile undeva, dar per total zapada destul de putina, cam pe tot platoul se vedeau iesind din zapada varfurile smocurilor de iarba. Pun din nou focile si mai bag o orcare pana la cota 2000, si inca o coborare pana in vale loc in care prind din urma grupul.

Una peste alta desi setup-ul pe care il am nu e deloc de “tura” (schiurile cu legaturi cu tot au cam 6kg, iar claparii au 3.6kg ) tura asta mi-am dat seama ca daca vrei sa mergi la tura cu un echipament mai greu poti sa o faci, doar ca trebuie sa compensezi un pic cu ceva conditie fizica. Oricum nu as merge la o tura de mai multe zile cu cortul cu schiurile astea, dar pentru un weekend merge.

O placa de vant care nu a avut unde sa plece.

De aici tropaim fericiti spre Saua Laptici, unde cei care aveau probleme cu rosaturile de la clapari renunta si coboara cu schiurile in spate pe banda Rosie spre Padina. Ramanem eu, mike, em, laviniu si irina sa investigam varianta coborarii pe plaiul lui Pacala, unde ajungem destul de tarziu, prinzand un apus destul de frumos inainte de a incepe coborarea. Cred ca e chiar fain pe acolo in conditii de zapada mare, noi am prins in schimb aceasi crusta alternand cu placi de vant si un pic de pulver pe jos, ceea ce a facut schiatul destul de ciudat pe acolo. Mie sincer mi-a placut si asa, si mi-a placut foarte mult si portiunea de la stana in jos, cand mergi pe un jgeab/drumeag printre braduti alunecand usor la vale, foarte fain. Probabil asa e sa faci schi fond in noaptea polara pe undeva prin tarile nordice, sau asa imi imaginez eu ca e.

Spre plaiul lui Pacala.

Bis.

Feriti Brazii!

Ready to ski.

Sfarsit de zi.

Seara la cabana a fost faina, conditii super ok si mancare buna la preturi geniale, am mai stat de vorba cu oamenii, Laviniu si Irina erau destul de epuizati, la fel si Oana si Muha. Sincer ca efort mi se pare destul de solicitant, citeam pe undeva ca fiecare kilogram carat in picioare se pune cat 7 in spate, desi la tura nu e chiar asa pentru ca nu ridici piciorul la fiecare pas tot necesita un efort destul de mare miscarea. Mai ales ca Laviniu si Irina au si ei tot un setup mai de freeride, adica tot pe la 6 kile schiurile si 3 kile claparii.

A doua zi plecam pe o vreme superba pe traseul invers, sa vedem si pe ziua pe unde am coborat in seara de dinainte.Mi s-a parut chiar frumoasa urcarea pe piciorul Cocorei (sau plaiul lui Pacala, cum dumnezeu s-o numi), portiunea de jos chiar e foarte faina. Am profitat de timpul frumos si ne-am jucat vreme de o ora cu DVA-urile prin poiana cu stana, incercand tot felul de variante de ascunzisuri si cautari. Urcarea merge mai greu in schimb, lumea se bandajeaza cu tot ce are la dispozitie. In schimb e uimitor de cald, poti sa stai fara nici o problema in helanca si tricou ca hamsterul la soare. Tot la urcare ne intalnim si cu Bubulu, Horatiu si Roxana, care coborau de la Babele. De la Bubulu aflam ca vineri era un pulver de 30-40cm in tot Bucegiul, pe care vantul l-a suflat si l-a spulberat in noaptea de vineri spre sambata in ceea ce am gasit noi, deh, am fost intarziati cu o zi.

Pinguini aliniati.

Alunecand.

Pauza de bronzat.

Urcand dinspre Piatra Arsa.

O mica panorama

.

Una din pozele mele preferate din tura asta.

Platou.

Si intindere.

Inca o poza care mi-a placut, cu aceias catei ne-am intalnit pe acelasi traseu fix acum un an

Odihna la soare.

Mike si Em.

Don’t jump!, sau negru pe alb

.

Ca sa mai diversificam traseul alegem sa mergem pe la Piatra Arsa, unde dam de un pulver chiar fain printre jnepeni, si unde gaseste si Em cel de-al saselea geocache al lui, incheiind tura cu o urcare infrigurata spre Cota 2000. Aici stiind ce pietre ne pandesc pe drumul de vara alegem sa coboram cu telecabina, in speranta ca vom scuti schiurile de ceva zgarieturi.

Track-ul turei, gratie gps-ului lui Em.

A fost o tura chiar faina, mie sincer chiar imi place miscarea pe schiuri de tura, pacat nu a fost zapada prea putina si prea ciudata pentru a ne putea bucura si de coborari faine. Vorba lui Mike, tura asta ne-am bucurat mai mult de urcari decat de coborari, sa speram vor urma ceva ninsori si de acum incolo, pentru ca desi nu e foarte multa zapada totusi un strat de baza s-a pus, iar la urmatoare ninsoare ar trebui sa se acopere toate capcanele.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

IMG_20170422_182010
Adio iarna, pe schiuri pe Plaiul lui Pacala, Padina si Tataru

Credeam ca am pus skiurile in cui pe anul acesta, mai ales după o luna cu temperaturi numai bune de pedalat și in care a devenit din ce in ce mai greu sa vânezi petice de zăpada pe care sa se merite sa te dai. Dar din categoria “nu te pui cu frontul” atunci când […]

Bucegi
Valea Alba, in prag de Craciun.

Mai multe poze aici.Echipa: eu cu mine si cu io. Sambata seara, dupa o zi petrecuta in Bucuresti, si in care am rezolvat destul de multe lucruri, incercam sa-mi aduc aminte exact ce facusem in dimineata respectiva. Si aveam intr-un fel reale probleme, desi nu se intamplase doar cu 10 ore in urma. Asta desi […]

DSC05580
In cautarea zapezilor de alta data, in Iezer

Cred ca ne-am apucat cam tarziu de schi, nu ca varsta ci ca o suprapunere peste incalzirea din ultimii ani din Romania. Si e cel putin demoralizant atunci cand stai la povesti cu oameni care sunt pe schiuri de zeci de ani si cand afli ca pe vremea aceea chiar era iarna si zapada la […]

6 thoughts on “Ski de tura la -20 de grade

  1. Salut!

    Tot cu cainii aia doi cred ca m-am intalnit si eu acum un an. Sunt senzationali… ne-au insotit de la Padina la Cota 2000 pe o zapada in care in unele zone, unde nu era inghetata, te afundai pana la fund. Noi nu aveam schiuri. Era si un ger de crapau pietrele, daca te opreai inghetai instantaneu. Am facut 7 ore atunci, vara in mod normal urc cam in 3 ore. Cum am ajuns la Cota 2000 ei au plecat inapoi. S-au jucat tot traseul, alergau in fata noastra si apoi ne asteptau. I-am si filmat :)
    http://s537.photobucket.com/albums/ff340/neagutibi/Bucegi%20martie%202009/?action=view&current=2009_03150298.flv

    Faina tura, felicitari!

  2. Weekend-ul acesta toata lumea a urcat cu schiurile de tura. Foarte frumoasa iesireavoastra si e bine ca v-ati intins la doua zile. Am inteles ca firele mergeau bine, Carpul era aproape ok pana la intersectia cu Drumul de vara, dar e pacat sa distrugeti echipamentul pentru o coborare de 10 minute. Eu pentru tura am ales un schi prost rau, special pentru pietre, dar are 76 la mijloc ( prin pulvar nu e greu, dar cand dau de crusta imi blestem zilele, ARV-ul se simte mult mai bine aici).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>