Picaturile de sudoare se scurg de pe noi in timp ce pedalam printre hambare si fanete pe forestierele abrupte ce urca spre fosta cabana Puzdrele. Peste drum Muntii Maramuresului sunt acoperiti de verdele crud al primaverii in timp ce deasupra nori albi stau suspendati pe cerul albastru. Pare greu de crezut ca in doar cateva ore vom avea parte de o ploaie torentiala in toata regula si ca vom cobora din creasta printr-o creasta buna de taiat cu cutitul.

Dar pana atunci moralul e sus, desaga e plina de mancare (un element extrem de important pentru noi) avem in fata o zi in care vom explora inca o mica bucatica de munte ramasa inca necunoscuta pentru noi. Ritmul se mai domoleste si moralul creste si mai mult atunci cand ne intalnim cu Doru, Sorin, Dani, Radu si Bogdana, ajunsi din Bucuresti dupa o noapte petrecuta pe tren. Iar daca noi mai avem doar 3 zile de haladuit prin muntii din nord ei au in fata o intreaga saptamana si un plan ce ar trebui sa-i poarte printr-o buna parte din Orientali. Locul in care dam de ei e si el cat se poate de potrivit, langa un hambar asezat in culmea unui deal cu o priveliste deloc de invidiat spre creasta Rodnei.

Cateva ore mai tarziu si aproape o mie de metri mai sus pufoseniile inofensive s-au transformat in nori vinetii de furtuna si oricat de mult speram sa fim ocoliti pana la urma unul dintre nori isi aduce aminte si de noi si isi varsa vreme de 20 de minute aproape tot continutul asupra noastra. Adaposturile improvizate din supratente si jnepeni rezista cat de cat asa ca dupa ce trece si ploaia strangem lucrurile si pornim mai departe, pe un single trail pe o curba e nivel ce aduce putin cu traverseele de la 4 Munti din Iezer si din Leaota.

In spate inca un sir negru de nori de furtuna se strange si eu sunt oarecum consolat ca in 30 de minute va urma o noua repriza de ploaie torentiala. Doar ca pana la urma in mod ciudat pedalam pe creasta mai repede decat se misca norul negru si ajungem in in pragul coborarii ce incepe din Saua Gargalaului, o coborare ce a compensat din plin pentru toata lupta cu jnepenii de ieri: un single trail destul de tehnic si aproape complet ciclabil ce ne scoate destul de repede spre Iezerul Bistritei. Dupa pauza de regrupare si de intarire a spiritelor (la propriu, cu un intaritor de 50+ de grade) urmeaza in episod de pedalat prin una in cele mai dense ceti pe care le-am intalnit un ultima perioada, o ceata cat un nor si un nor ce a acoperit aproape complet orice urma de raze de soare.

Norocul face ca dupa cativa kilometri sa iesim din nori si sa dam peste o stana in constructie, loc numai bun de adapostit biciclisti usor umeziti pentru o noapte. De data aceasta fara miros de stana dar cu miros de fum de la focul pe care il incropim afara sub luna plina, cu varful Gargalau in fundal, cu zgomot de talangi in departare si cu o mica mare de ceata in vale. Un inceput numai bun de aventura pentru Bucuresteni si o continuare pe cinste pentru noi. Maine urmeaza o mic detour prin civilizatie si o parte din Creasta Suhardului.

O ultima bucatica de trail de dimineata, in drum spre civilizatie si spre Borsa.

Oamenii la inceput de tura, pe o culme de deal cu priveliste spre Rodeni.

Pante criminale si entuziasm de neoprit pe urcarea spre fosta cabana Puzdrele.

Moment de respiro si primii nori amenintatori.

Plaiuri maramuesene.

Verde crud si un aranjament exemplar al bagajelor pe bicla lui Doru.

La cativa kilometri toarna, iar noi speram ca vom scapa neudati.

Improvizam, nu ne lasam!

Radu, aratand ca tot ce conteaza e atitudinea cu care impingi bicicleta.

Odata trecuta si prima ploaie e timpul sa alergam de urmatoarea, pe un single trail ce ne aduce aminte de Leaota.

Alergati de ploaie si printre picaturi de ploaie.

Aparent am scapat.

Coborarea spre Iezerul Bistritei.

Adapostul nostru pentru seara asta, gasit la fix inainte de inca o sesiune de ploaie.

Un prim cucubeu si lucruri intinse la uscat.

Apusul zilei.

Ceata si soare.

Uscarea hainelor si definitivarea izului de ciclist de cursa lunga.