Crengile de brad isi scutura picaturile de apa pe noi in timp cauciucurile bicicletelor aluneca pe radacinele ude ale padurii de pe valea Lalei. Muntii par ca mustesc de apa si in nari de intra mirosul de aer proaspat de dupa ploaie, de huma si de ace de brad umede, un miros de care am uitat in primavara uscata de care am avut parte anul acesta. Iar potecile prafuite ale muntilor din jurul Brasovului par la o lume distanta de muntii din nord in care apa pare sa tasneasca din fiecare cotlon.

Iar pentru noi fiecare cotlon inseamna 4 traversari de rauri inghetate, caci zapada e departe de a se fi topit din caldarile nordice. E clar ca am venit mult prea devreme pe aici, iar dupa urmele ce lipseau din zapada si dupa jnepenii aplecati ma intreb daca suntem primii care au coborat pe aici dupa trecerea iernii. Portiunea de dupa lacul Lala cel putin a fost o lupta continua cu jnepenii, mai ales dupa ce am trecut de factorul inedit al biciclitului pe zapada.

In schimb din ounct de vedere al bike-packing-ul traseul ales pentru ziua de astazi a fost usor nefericit: doua ore de carat bicicleta in spate pentru a te lupta cu ea printre jnepeni la vale. Dar asta e, amintirile din turele de alergare nu se potrivesc cu momentele in care ai si bicicleta dupa tine, mai ales atunci cand au trecut intre timp cativa ani si jnepenii au mai crescut. Dar chiar si asa, intre Lacul Lala si intrarea in padure sunt convins ca nu e rost de stat pe bicicleta. In schimb portiunea de mai sus si coborarea din creasta au fost chiar surpinzator de tehnice si interactive, suficient cat sa salveze putin din zi.

Si pana la urma daca e sa ne uitam pe harta si la locul in care am plecat in dimineata asta o tura de genul acesta ar fi fost greu de facut fara bicicleta. Dar cu sau fara bucati faine de coborat pe bicicleta libertatea pe care o ai atunci cand stii ca ai tot ce ai nevoie dupa tine si ca poti sa te opresti aproape oriunde e foarte foarte faina. Oriunde in cazul acesta e un adapost care ne iese in drum pe valea Lalei, langa padure, cu vedere spre creasta ce a fost luminata toata noaptea de luna plina, cu foc si cu supa calda. Un loc de cel putin cateva margarete.

Maine dimineata ne asteapta jonctiunea in Borsa cu trupa ce vine din Bucuresti cu un tren de noapte si inca o incursiune pe bicicleta in Rodnei, de data aceasta in partea centrala a crestei.

Track si date aici:

https://www.strava.com/activities/1605308033

Pedaland cu spor pe valea Cobaselului, pe un forestier improbabil ce avea sa ne scoata pana la Refugiul Curatel.

Bicicleta de expeditie, Simplonul de 14 ani al Mihaelei.

Inca putin pana la Curatel.

Contemplant carry-bike-ul de 600 de metri diferenta de nivel pana in creasta.

Metoda Mike la carat bicicleta, snur, caraba si bicicleta sprijinita confortabil pe un rucsac de 35 de litri.

Un pic prea devreme?

Tot la vale spre lacul Lala, pe una din bucatile faine de coborare.

Inainte de lupta cu jnepenii.

Inca o trecere de rau si inca o limba de zapada ce ne aminteste ca am venit prea devreme.

Inca o trecere de rau bifata cu adapostul pentru seara in vizor.

Focul de seara, destul de necesar pentru pregatirea mesei.

Pasta & basta.

O oala ce nu o sa scape de mirosul de fum prea curand.