Spre Nord! Suhard, Ousorul, copaci doborati si revenirea in civilizatie

Sa iti tii echilibrul pe un trunchi de copac, cu o bicicleta in spate nu e treaba deloc usoara. Si mai greu e sa-ti mentii echilibrul si sa calci pe urmatorul trunchi de copac, incercand sa eviti in timpul acesta toate crengile ce-ti stau in drum. Si cum lucrurile deloc usoare nu ies intotdeauna de la sine ajunge un moment de ezitare si ma trezesc in fund cu bicicleta peste mine.

In spate ceilalti poarta propria lupta cu bicicleta si cu trunchiurile de brad cazute, iun fel de lupta de Sisif in care distantele se masoara in zeci de metri inaintati si in care ochii cauta lumina de la capatul tunelului, respectiv poiana de la capatul padurii. Daca mai punem la socoteala si zapuseala din mijlocul zilei si praful care se ridica din crengile brazilor proaspat doborati de vant, tabloul e complet.

Si totusi ultimii 20 de kilometri pana aici, de la locul de cort foarte frumos din saua Diecilor s-aU scurs extrem de repede, plaiuri alpine bucovinene numai bune de lasat bicicleta sa curga, asa ca dupa atata timp petrecut pe bicicleta e timpul sa fie purtata si pe sus. Lupta merge incet si prost, trunchi dupa trunchi, ocolire dupa ocolire cu o jumatate de kilometru ce ne ia aproape de o ora pana cand in cele din urma ajungem in poiana mult visata si putem sa lasam din nou bicicletele sa curga. Nu prea mult caci Dani reuseste sa blocheze schimbatorul cu un ultim ciot ridicat de pe pamant. Inca o pauza, Sorin rezolva si de data aceasta problema si suntem gata sa pedalam ultimii kilometri pana in Vatra Dornei, prin oras dupa 2 zile si jumatate petrecute prin munti.

Ajunsi in oras izbucnim in mancare gatita buna la Casa Bucovineana si dupa ne punem burtile la cale din pacate trebuie sa ne despartim. Doru, Sorin, Radu si Bogdana pleaca mai departe spre 12 Apostoli, Calimani, Bistritei si Hasmas in vreme ce eu, Dani si Mike trebuie sa revenim la munca. Mihaela alege varianta tren pentru a ajunge inapoi la masina, eu si Dani bagam un rulaj pe un fost drum strategic ce facea legatura intre Tesna si Lunca Ilvei, drum ce in 15 ani s-a degradat in ultimul hal si care se dovedeste a fi mult mai tehnic decat ne-am fi asteptat.

Dupa ce revenim pe asfalt prindem si un scurt moment in care mergem in paralel cu trenul, ii facem cu mana Mihaelei si incercam fara success sa ne intrecem. Din pacate statiile nu sunt prea dese astfel incat ramanem in urma. Seara se lasa si ea cu aceasi lumina faina de care am avut parte in ultimele zile si noi incheiem in felul acesta un periplu de 4 zile prin Rodnei si Suhard, cu putin regret ca nu am putut continua alaturi de ceilalti. Asta e, nu au intrat zilele in sac, desi zile cu vreme atat de frumoasa si de stabila nu stiu daca vom mai prinde prea curand…

Zambete, bagaje facute ca la carte si plaiuri numai bune de biciclit.

Zambete, bagaje facute ca la carte si plaiuri numai bune de biciclit.

Spre Ousor, tot la vale!

Spre Ousor, tot la vale!

O ultima privire spre Rodnei.

O ultima privire spre Rodnei.

Privind spre Dorna Candrenilor.

Privind spre Dorna Candrenilor.

DSC_8258.jpg

Echilibristica.

Echilibristica.

DSC_8282.jpg

Momentul despartirii.

Momentul despartirii.

Ce a ramas dintr-un fost drum strategic cladit pe turba.

Ce a ramas dintr-un fost drum strategic cladit pe turba.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Muntii Cernei, in regim de bikepacking

Cand faci bivuac la 2000 m te astepti ca soarele se te trezeasca bland, o data cu rasaritul, incalzind atmosfera si prelungind cu jumatate de ora sederea in sacul de dormit. Asta daca in ecuatie nu intra si ceata si norii, care au subminat rasaritul de azi. E ora 8 si e 0 motivatie sa […]

Vampire Trails si Epicele Movile ale Blajelului

Red Bull Vampire Trails e unul din cele mai inedite concursuri de MTB de la noi: o stafeta de MTB de seara pana dimineata pe potecile tehnice din jurul traseul Bran. Am mai participat impreuna cu Mihaela la intoarcerea din America de Sud de acum doi ani si ne-a placut destul de mult amandora asa […]

Fagaras, Mezea-Oticu, Iezer – epica de toamna

Scriu randurile astea intr-o stana dintre Iezer si Fagaras, pe culmea Mezea-Oticu, culme pe care ne chinuim de cativa ani sa ajungem. Vantul suiera usor printre peretii subrezi ai stanei iar lumina lunii se strecoara prin ferestre si prin gaurile din acoperis. In rest e uimitor de liniste si de cald. Vara indienilor, asa ii […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *