Trecerea in Khorazim si inca o zi in drumul spre Khiva.

A treia zi de pedalat dupa Bukhara, a treia zi cu acelasi vant constant din nord. Deja m-am consolat ca planul meu de a traversa mai sportiv si mai rapid desertul nu are nici un fel de soarta de izbanda cu astfel de vant, dar pana atunci intr-un fel chiar a inceput sa-mi placa ritmul zilelor pedalate prin desert. Trezirea matinala, pedalatul pe racoare, pauza de pranz si de cafea intr-un loc cu umbra, orele pedalate in lumina calda a apasului si campatul in mijlocul pustetatii, cerul cu o mie de stele si orele petrecute citind, toate se combina intr-o rutina zilnica care probabil va continua in urmatoarele doua saptamani.

Astazi in schimb vantul s-a pornit parca mai furios decat ieri si mi se pare fascinant cat de mult conteaza o schimbare de unghi in directia drumului. Nu va imaginati ca e o schimbare radicala caci drumul e trasat mai tot timpul dupa o linie imaginara de 1500 de kilometri care se indreapta spre granita cu Kazakhstan, dar cu toate asta mai sunt mici schimbari de directie de 5 – 10 grade care imi schimba viteza de inaintare de la 20 de kilometri la ora la 15 kilometri la ora.

In schimb si in dimineata asta am un drum cu asfalt perfect doar pentru mine, asta pana cand dau de bucati care sunt literalmente in tipla, respectiv acoperite de o folie de plastic peste care e pus pamant. Cu ocazia asta dau si de doi uzbeci de treaba care lucreaza la drum si care imi explica ca anul urmator tot drumul ar trebui sa fie perfect si ca lucrearea e subcontractata la o firma chinezeasca. Treaba lor e sa acopere cu pamant si cu lopata bucatile de drum care trebuie sa ramana sub tipla. Oamenii sunt chiar de treaba si in vreme ce stau de vorba cu ei, dar au fizionomii atat de diferite, chiar daca amandoi au 55 de ani. Unul din ei e plin de zambet si super entuziasmat si vorbaret, in timp ce celalalt e tacut si taciturn, iar in timp ce stau de vorba cu ei nu pot sa nu ma gandesc daca felul in care esti nu se intipareste si pe chipul tau odata cu trecerea timpului.

Seara ma gaseste impingand bicicleta prin nisip in cautarea unui loc de cort fara vant, pe care de data aceasta il gasesc indre dunele de pe marginea drumului. In schimb chiar daca locul e fain efortul depus pentru a impinge bicicleta pana aici nu e de ici de colo, mai ales cand ma gandesc ca o sa trebuiasca sa fac si drumul in sens invers maine dimineata, pana inapoi la asfalt.

Date:

Distanta: 110km.
Diferenta de nivel: +50 / -50.
Obiective: 3.
Moral: 7.

DSC_8255.jpg

DSC_8258.jpg

Ultimii kilometri pana in Khorazim, din nou cu asfalt perfect.

Ultimii kilometri pana in Khorazim, din nou cu asfalt perfect.

Si in sfarsit, granita cu Khorazim-ul.

Si in sfarsit, granita cu Khorazim-ul.

Sa impingi bicicleta prin nisip nu e treaba deloc usoara.

Sa impingi bicicleta prin nisip nu e treaba deloc usoara.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Un Palermo plin de contraste si o prima zi de pedalat prin Sicilia rurala

O aterizare neasteptata in contrastantul Palermo Atunci cand capitanul cursei spre Catania ne anunta ca din cauza vremii nefavorabile cursa a fost redirectionata spre Palermo nici nu stim daca sa ne bucuram sau nu. Oamenii din avion isi fac griji pentru transferul spre Catania si intarzierea aferenta. Noi ne gandim doar ca iata, fara voia […]

O zi cu vantul din fata pedaland catre Issik-Kul

Vant din fata, inca o spita rupt, pedalat alert alaturi de Koen si un apus spectaculos pe malul lacului Issik-Kul.

Song-Kul, lacul de la 3000 de metri si o prima spita rupta.

O scurta revenire la peisajul de Pamir pe marginea unui lac inalt din Kyrgystan, Song-Kul la 3000 de metri.

One thought on “Trecerea in Khorazim si inca o zi in drumul spre Khiva.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *