Ultima zi in Turcia, inconjurand Araratul

Varful inzapezit al Araratului l-am zarit pentru prima data in urma cu 3 zile de la inaltimea platoului Anatoliei si in ultimii 200 de kilometri a fost intotdeauna vizibil undeva la limita orizontului. Iar astazi e momentul in care o sa ma apropii cel mai mult de el, in momentul in care fac trecerea din Igdir in Dogubayezit.

Dupa un somn bun a mai crescut moralul dupa ziua de ieri, cand am reusit sa pierd trepiedul si cum astazi e din nou o zi cu soare, si cum primii 40 de kilometri pana in Igdir sunt in coborare, totul e din nou roz, iar Araratul capata proportii masive pe masura ce ma apropii pe el.

Arata cu atat mai interesant cu cat spre nord, la poalele lui, e o imensa campie plata situata pe undeva pe la 1000 de metri iar varful se ridica inca 4000 de metri direct deasupra ei. Iar jos in campie e deja primavara, eu pedalez in tricou si toti pomii fructiferi sunt infloriti si verdele crud a inceput sa-si faca aparatia si pe aici. Iar in fundal, tot timpul e masivul Ararat.

Ultimele zile au fost grele si lungi, nu neaparat ca si kilometri, ci ca numar de ore petrecute luptand cu pantele si cu vantul. Media a ramas pe undeva pe la 80 de kilometri pe zi, dar in fiecare zi a fost ceva de muncit pentru kilometrii respectivi. Iar o zi de pauza nu am avut nici unde sa o iau, iar vremea a fost prea buna pentru a lua o pauza! O sa urmeze probabil ceva de genul acesta in zilele urmatoare, sau in Tabriz.

Dar cum pentru a pastra trendul ultimelor zile trebuie sa fie si un pas si ceva vant, din Igdir urc de la 800 de metri pana la 1700 pentru a cobori in partea cealalta catre Dogubayazit, poarta catre Iran si ultimul oras prin care voi trece prin Turcia. Coborarea din sa spre campia plata de langa Dogubayazit arata incredibil de fain, cu munti inalti ce strajuiesc albia larga a raului din toate partile. Si pe ultimii 20 de kilometri se porneste si vantul pe ziua de azi, un mic uragan de seara provocat de lasarea intunericului.

In Dogubayazid in schimb am marea suprindere sa gasesc un magazin care are si trepiede in timp ce ma plimb pe aleea principala pentru a gasi un mic restaurand in care sa cheltuiesc restul de lire pe care il mai am. Si astfel ca dau fuga pana la gazda, iau aparatul, vad daca trepiedul poate sa-l tina si asa rezolv temporar si problema cu un alt trepied mai mic, mai fragil, mai usor dar si mai ieftin. O sa vad in Teheran daca gasesc ceva mai ok.

Maine ar trebui sa fac trecerea in Iran.

Datele zilei:

Distanta: 90km.
Diferenta de nivel: 900+ / 500-.
Moral: 7.
Obiective: 8.

Miros imbatator.

Miros imbatator.

Copacul si Muntele.

Copacul si Muntele.

Al s

Alb si negru.

Verticalitate.

Verticalitate.

4000 de metri deasupra drumului.

4000 de metri deasupra drumului.

Din blogging de pe drum, din preajma marilor orase.

Din blogging de pe drum, din preajma marilor orase.

Cu Araratul in spate.

Cu Araratul in spate.

Una din casele parasite din pasul ce trece spre Dogubayazid

Una din casele parasite din pasul ce trece spre Dogubayazid

Parasit.

Parasit.

Drum intins.

Drum intins.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Drumul catre Teheran

Penultima zi pe drumul catre Teheran, cu mult trafic si un loc de cort interesant.

Aktau, kazacii cu privirea spre vest si vaporul spre Azerbajdjan.

A fost un pic de munca in dimineata asta pentru a ajunge in Aktau, in timpul noptii s-a pornit un uragan de toata frumusetea dinspre sud, astfel incat a trebuit sa toc metodic cei 40 de kilometri pana in oras pe un vant care era suficient de puternic ca sa te dezechilibreze atunci cand stateai […]

17 thoughts on “Ultima zi in Turcia, inconjurand Araratul

  1. De cand am citit Dogubayezit, m-am gandit la Baiazid al lui Eminescu. Gand la gand cu bucurie! Pe masura ce pedalai, pardon, scriai, aparea Dogubayazit, apoi Dogubayazid. 🙂

    Un Iran prietenos iti doresc, dar totusi traversat in viteza maxima! 😀

  2. superbe fotografii , cand te intorci pot sa-ti propun un loc frumos unde sa faci o expozitie foto , pana atunci , Dumnezeu sa te ocroteasca !

  3. Ce poze frumoase cu muntele Ararat! Iti multumesc mult. E foarte impresionant. Nu imi vine sa cred cat de inalt este, mai ales in poza pe care ai numit-o “verticalitate”. Ce bine ca ai gasit un nou trepied in Dagubayazit. Succes in continuare!

  4. Apropos, din relatarile tale e foarte frumoasa Turcia. Oamenii par atat de draguti si amabili, mai ales in locurile astea din est. Familia la care ai dormit langa Ani e foarte draguta. Mi-ai facut o pofta de a vizita si eu Turcia….

  5. Zicea Zaraza ca Iranul trebuie facut la viteza maxima!Recunosc aici propaganda occidentala.Dar nu e deloc asa. As zice ca e mult mai prietenos, ospitalier decat multe tari, inclusiv Turcia. Asa ca astept cu nerabdare urmatoarele episoade cu aparatul “en trois” sau nu:)

  6. Foarte frumoase pozele o splendoare ,peisajele sunt de vis. Drum bun in continuare .Iti tin pumni de vreme buna si fara vint,numai din spate. Mai acordati si pauze ,timp pentru frumos.

  7. Pozele cu Ararat-ul sunt dementiale. Imi aduc aminte de Vf. Toubkal (4167 m) din Maroc vazut de langa Marrakech (500 m). Si acolo distanta era foarte mica, gen 60 -70 de km, iar muntele parea un adevarat gigant. Excelente poze, postari, mod de a scrie, tot.

Leave a Reply to Diaconescu Radu Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *