Dimineata incepe cu un rasarit linistit, complet diferit de apusul zilei anterioare si dupa ce caldura ma da afara din cort vine si timpul sa fac ultimii 100 de kilometri pana in Karakol. De data aceasta, in schimb, am vant din spate si ritmul de inaintare creste corespunzator, chiar daca in unele locuri asfaltul e destul de bombardat. Nu am totusi de ce sa ma plang, caci stiu prea bine care ar fi ritmul de inaintat daca nu ar fi asfalt. Practic pentru ca a fost asfalt in loc de 5 zile am facut 4 pana in Karakol, si nici zilele respective nu au fost rupere din punct de vedere al efortului. In schimb o sa recuperez pe ultimii 150 de kilometri pana in locul in care voi lasa bicicleta.
Ziua trece usor si ajung pe nesimtite in micul oras de la capatul estic la lacului, unde trebuie sa cumpar mancarea pentru urmatoarea saptamana si trebuie sa tai ultimele lucruri de pe lista. Tot imi vine in minte intrebarea daca nu am uitat ceva esential si sper sa nu fie cazul, dar voi afla doar in momentul in care voi intra in mijlocul problemei. Indoieli sunt multe dar am si increderea ca daca apar probleme o sa mearga rezolvate cumva.
Nu prea-mi vine sa cred ca mai sunt doar 2-3 zile si 150 de kilometri pana cand calatoria pe bicicleta spre munte se va incheia, si ma bucur putin ca in cea mai calduroasa luna din Asia Centrala eu voi fi pe munte la peste 4000 de metri. Si intr-un fel, de-abia astept schimbarea, chiar daca sunt o multime de necunoscute in ecuatie. Tot ce pot sa sper e ca lucrurile vor merge cat de cat ok.
Karakol e ultimul oras inainte de munte si e in acelasi timp si ultimul loc in care pot sa urc poze si postari. O sa urmeze o pauza de cel putin o luna in care tot voi avea tracker-ul gps dupa mine, dar in afara de ok-ul de la sfarsitul zilei, altceva nu prea am cum sa trimit, astfel incat blogul intra in concediu fortat, caci un urmatoarea luna voi fi in mijlocul Tien-Shanului, fara nici o modalitate de contact. E incredibil totusi ca s-a strans o mica poveste pentru fiecare zi din calatoria de pana acum. Dar pana cobor de pe munte, “Pe curand!”.
Dupa un apus vijelios un rasarit cat se poate de linistit.
La mare.
La poalele muntilor.
Verde-albastru.
Ultimii kilometri inainte de Karakol.
Muncile campului.
Si dupa 9000 de kilometri, ultimul oras inainte de munte.
Si ultimul loc de cort in gradina guesthouse-ului Yak.
Multumim pentru postarile puse pana acum!
Sa ai drum bun si sa te intorci cu bine!
Toate cele bune!
Radu a fost pe munte. Postarea asta corespunde zilei de 28.06. Dati la meniul Harta > Unde sunt sau Traseu si aflati unde se afla exact dupa trackerul de GPS. Chiar acum, 8 august, e din nou in Bishkek, capitala Kyrgystanului. A cucerit varful Khan Tengri pe 19 iulie. Pe 20 iulie a coborat la baza 1. Apoi a luat o masina pana in Bishkek, iar pe 21 iulie era deja in Bishkek. De atunci nu s-a mai “miscat”. Asteptam impresii si poze de pe munte.
Arata foarte tare gradina aia cu corturi 🙂
Abia dupa aceasta ultima postare am realizat ce greu va fi fara tine.
Ce ne vom face in momentul in care te vei intoarce acasa?
Bafta multa!
Radu
Radu a fost pe munte. Postarea asta corespunde zilei de 28.06. Dati la meniul Harta > Unde sunt sau Traseu si aflati unde se afla exact dupa trackerul de GPS. Chiar acum, 8 august, e din nou in Bishkek, capitala Kyrgystanului. A cucerit varful Khan Tengri pe 19 iulie. Pe 20 iulie a coborat la baza 1. Apoi a luat o masina pana in Bishkek, iar pe 21 iulie era deja in Bishkek. De atunci nu s-a mai “miscat”. Asteptam impresii si poze de pe munte.
Radu esti un om minunat zi de zi ma uit pe blog sa vad daca nu ai mai postat ceva nou! Iti urez mult noroc si multa sanatate sa ajungi pe munte! Si astept cu drag postarile tale! O zi faina!
bafta multa acolo pe munte,asteptam impresii si poze cand te intorci.
Radu a fost pe munte. Postarea asta corespunde zilei de 28.06. Dati la meniul Harta > Unde sunt sau Traseu si aflati unde se afla exact dupa trackerul de GPS. Chiar acum, 8 august, e din nou in Bishkek, capitala Kyrgystanului. A cucerit varful Khan Tengri pe 19 iulie. Pe 20 iulie a coborat la baza 1. Apoi a luat o masina pana in Bishkek, iar pe 21 iulie era deja in Bishkek. De atunci nu s-a mai “miscat”. Asteptam impresii si poze de pe munte.
Ce mare e lacul asta! Chiar ca nu zici ca e lac glaciar si si la 2000 m altitudine. Iar restul locurilor zici ca esti in Romania! Asteptam vesti de la tine! Te intorci prin Kazahstan?
Pe curand, Radu, cum spui tu! 🙂
Extraordinar, deja pe 19 iulie ai fost pe varful Khan-Tengri!! Astept cu nerabdare vesti de la tine!
FELICITARI!!! 🙂
E ciudat cum de o luna de zile, nimeni nu ne spune nimic despre Radu, ce s-a intamplat si de ce nu mai stim nimic.
Nu e corect pentru noi, cititorii sai de zi cu zi, sa nu stim de ce povestea nu mai continua.
Daca Radu a patit ceva si este captiv in Bischek de o luna de zile, cred ca ar trebui sa stim si noi asta, nu e niciun motiv pentru care sa fie ascunsa aceasta informatie. Oricum, a devenit demult un erou prin prisma aventurilor pe care le-a avut..
Andrei, conform planului Radu ar fi trebuit sa fie inca pe munte la vremea asta, sau sa coborare de pe munte. Asa ca tacerea si pauza ar fi fost oricum “normale” sau in plan (cum vrei sa spui). In realitate Radu este inapoi acasa, avand insa nevoie de putin timp pentru a se aduna si atunci cand o va face, va scrie el insusi postarile restante pe blog.
Multumim pentru intelegere si rabdare.
Imi pare rau ca nu a reusit sa duca calatoria la bun sfarsit cu bicicleta inapoi..
Oricum, FELICITARI pentru aceasta aventura ce pe mine si poate pe multi altii ne-a facut sa avem un gand “de duca” .