Varful Cioara Si Piatra Dragoslavelor

Primavara ce tocmai a trecut a fost probabil cea mai ploioasa primavara de pana acum, o primavara demna de cea mai alba iarna de pana acum. Ploile au venit si au revenit, increderea in orice fel de prognoza a ajuns la cote minime, iar noi am ajuns sa ne consolam cu cele 3 ploi regulamentare pe zi.

Asa ca atunci cand ai parte de o zi in care nu te ploua, asta chiar daca ai parte de doar cateva raze fugare de soare si in rest norii alearga pe langa tine, zici ca l-ai prins pe Dumnezeu de picior.

Cam as ne simteam duminica dupa mica baie de soare pe care am prins-o pe varful Cioara atunci cand ne-am dat seama ca sunt sanse sa scapam neudati pe ziua de azi.

Am o fascinatie pentru Leaota si pentru zona salbatica ce face legatura cu Bucegiul. Iar vederea si deschiderea de care ai parte de aici e incredibila, cu Bucegiul in departare, Iezerul la o aruncatura de bat si Craiul intr-un unghi usor neobisnuit.

Dupa ce ne dam jos de pe Cioara, pe o poteca numai buna de testat genunchii si de distrus cvadricepsii, seara vine randul Petrei Dragoslavei, pe care ajungem pe inserat dupa un trase suprinzator de salbatic pentru un munte atat de mic. Bine, la 1400 de metri nu stiu daca e chiar mic, dar atunci cand de peste drum sa uita Iezerul la tine e greu sa pari mare. Pe varf avem parte de cirese culese de la Slatina si de un indelung popas in lumina calda a apusului. Lumina potrivita in locul potrivit si in momentul potrivit.

Pregatiti sa atacam varful Cioara.

O stana de nota 10..

Pauza de Cirese, cu Bucegiul inzapezit in departare si cu un Cristi gingas ca de obicei.

Lectia de geografie.

Planuri si un obiectiv vechi de 40 de ani.

Singura fereastra de soare din dupa-amiaza aceasta.

Sfarsit de iarna in Bucegi cu o zapada ce a tinut pana la sfarsitul lui mai.

De aici, tot la vale.

Piatra Dragoslavelor, obiectivul urmator pentru dupamasa aceasta.

Din nou la deal.

Intre fulg si pana.

Urcand cu spor, cu Valea Caselor sub noi.

Ajunsi aproape de varf cu Iezerul in departare.

Craiul dintr-un unghi inedit.

Piatra Dragoslavelor.

Momentul potrivit in locul potrivit.

Cirese la inaltime.

Lumina apusului si un nor ce ne face sa coboram in cele din urma de pe varf.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Cozia
Cozia

Inca o tura in Cozia adaugata la zecile de iesiri pe care le-am facut in acest masiv de-a lungul timpului (nu stiu daca sunt chiar zeci dar peste zece sigur sunt). Cozia a ramas si va ramane un munte de suflet pentru mine, care are foarte multe de oferit pentru inaltimea si intinderile sale. De […]

Coltii Cremenii
Expeditia Coltii Cremenii, 2011.

Mai multe poze aici.Jurnalul lui mike aici.Track gps aici. Echipa: Mike, Vintila, Vali, Muha, Em, Eu, Dani, Catalin,Corina, Rudi, Adi. A fost greu, dar dupa doua zile de lupte indarjite si un bivuac petrecut in traseu am reusit sa razbim. Idee traseului ii apartine lui Marti, un prieten din Pitesti care de cativa ani de […]

Prima zi de aventura in Peru si primele vederi spre Cordiliera Blanca

Noptile la 4000 m sunt fara indoiala friguroase, caci cand se mijea de ziua am constata cu groaza ca intregul cort este tapetat sub o platosa de chiciura. Interesant este ca iarba si pamantul au ramas uscate, praful alb si geros preferand exclusiv cortul si bicicletele noastre. Imi este groaza sa ma trezesc pentru ca […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *