Crucea Caraimanului, cu mare de nori

Vf Omu, a doua oara in Bucegi, 2004

Un pic mai multe poze aici.

Din nou povestea unei ture de acum mai multa vreme, din acelasi an cu iesirea din Fagaras. Privind in spate in comparatie cu alti ani a fost un an destul de prolific pentru iesiri la munte, in total iesind de cel putin 4 ori (pana atunci iesisem probabil de 2-3 ori pe an). A fost si primul an cand am iesit mai mult fara Norica, unchiul datorita caruia am ajuns sa merg la munte. Ar fi multe de povestit din perioada respectiva, in primele vacante din facultate, atunci cand am ajuns de mai multe ori consecutiv in Apuseni, ulterior si in alti munti, sper sa apuc la un moment dat sa scanez si pozele ramase din perioada respetiva, chiar daca sunt foarte putine.

Revenind in schimb la excursia de 2 zile din Bucegi, practic a fost prima data cand am ajuns si cand am dormit la Omu. Mai ajunsesem in Bucegi de doua ori pana atunci, prima data cu norica intr-un octombrie-noiembrie cu ceva zapada cand am urcat pe Alba si am incercat fara success sa ajunge a doua zi pana la Omu (era acea perioada nu foarte fericita pentru drumetii, cand prima zapada se transforma intr-o pojghita de gheata ce poate sa produca destul de usor accidente). Revenind in schimb la anul urmator, si la doua zile superbe de toamna, cu prima mare de nori pe care o vazusem pana atunci, si cu un rasarit superb pe care l-am prins la Omu dar pe care din pacate nu am avut cu ce sa-l fotografiem, datorita aparatului de fotografiat cam primitiv pe care il aveam in perioada respectiva.

Parteneri de calatorie au fost Catalin si Georgiana, iar traseul a fost unul relativ clasic: Bustei->Poiana Costilei->Valea Cerbului-Cruce->Caraiman->Jepii Mici->Busteni. Pentru urcare pe valea cerbului ni s-a parut si atunci extrem de lunga, mai ales serpetinele din partea superioara. Un efect demoralizat a avut si ceata care ne-a invaluit incepand cu caldarea superioara, ceata ce a fost in schimb compensata de rasaritul de a doua zi dimineata. Am avut parte si de o vizibilitate de zile mari spre Crai, Iezer, Cozia, si ma chinuiam sa descifrez masivele ca la lectia de geografie. In timp ochiul a invatat sa recunoasca mult mai repede forma masivelor cunoscute, din diferite unghiuri astfel incat acum le recunosc mult mai repede, dar in momentul respectiv nu era deloc usor sa deslusesc puzderia de varfuri si de muchii.

La cruce am avut parte si de o mare de nori, cam dantelata ce e drept dar tousi suficienta pentru a-ti da senzatia de a fi deasupra norilor. Si atunci, ca si in urma cu doi ani mi se parea fascinant felul in care se vedea Busteniul de la Cruce. A urmat si o prima coborare pe Jepii mici, printr-un peisaj veritabil de toamna, cu iarba uscata si zade ingalbenite si cu o lumina blanda pe care pana atunci nu o intalnisem de foarte multe ori.

Pe plaiul munticelu.

A doua zi pe platou, a se observa echipamentul de ultima generatie. Trebuie spus ca inca mi se pare ca fasul tine la fel de bine ca orice windstoper impotriva vantului.

Si fascinantele Ace ale Morarului.

O zi pefect senina.

Habar nu aveam ca peste cativa ani voi ajunge si pe acolo.

Privind printre nori.

Din categoria Iola Cruce.

Ca in avion.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

IMG_20180505_171134
Cu timisorenii in papusoiul din spatele curtii, Leaota si Bucegi

Cheful de MTB a venit greu anul asta. A fost nevoie de patru zile petrecute pe coclauri prin Sureanu si de doua cazaturi in aceeasi zi, ca sa simt ca s-a facut declicul. Astfel incat, atunci cand am vazut tura desenata de Radu prin Leota, nu m-am gandit nici ca-i lunga, nici ca-i grea, ci […]

Cozia
Cozia, din nou cu prima zapada

Nu stiu cum sa face dar din nou prima zapada m-a prins din nou in Cozia, la fel ca in ultimii 3 ani de altfel. Daca ultimele 3 ture au fost incarcate de misterul cetii iar norul invelea muntele, de data aceasta zarile s-au deschis si am avut parte de o zi superba sambata, numai […]

DSC_5631
Un apus, un rasarit si o noapte plina de stele in Piatra Mare

Pasii se astern pe poteca abrubta ce urca spre Sirul Stancilor, poteca ce are un iz suprinzator de primavaratic la inceput, fara pic e zapada si cu un soare prietenos ce se zareste printre brazi. Iar cum plimbarea in natura merge mana in mana cu o conversatie buna, limbile se dezleaga cu usurinta si vorbim […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>