Vicunas si o noapte la 4400 de metri

E ora 5 si noi pedalam printr-o liniste deplina prin desertul total ce se intinde la peste 4000 de metri pe versantul vestic al vulcanului. Din cand in cand suntem inconjurati de valuri de ceata ce urca din vaile verzi ce se vad in departare in timp ce lame se uita curioase in urma noastra.

Vulcanul a ramas ascuns aproape toata ziua, o zi in care am trecut de la pajisti alpine pe dealurile din jurul satului in care am dormit (Salinas de Guaranda), la intinderi largi de Paramo pe masura ce am urcat spre primul pas de 4200 de metri si acum la un desert total. 3 lumi diferite in doar 30 de kilometri, sau prin asociatie un fel de Moeciu->Mongolia->Pamir in doar cateva ore.

In schimb trebuie sa recunosc ca-mi pare rau ca nu am prins astazi ziua senina pe care o visam prin locurile prin care pedalam acum, motiv pentru care si ramanem in zona dupa ce trecem de pasul de 4400 de metri, in apropierea intrarii in parcul national in sigurul loc protejat de vant pe o raza de 20 de kilometri.

Cand in cele din urma se lasa noaptea cerul se limpezeste in cele din urma si la 2000 de metri deasupra noastra apare in lumina crepusculului silueta vulcanului, timp in care incercam se ne incalzim si sa gatim ceva cu vantul ce vuieste printre cladirile de langa noi. In timpul aceata Mike mediteaza intr-un mod cat se poate de nemultumit ca am cam ratat vara pe anul aceata, caci dupa 3 saptamani in Ecuador putem sa numaram pe degetele de la o mana locurile de cort in care a fost cald si bine seara si nu trebuia sa intri cat de repede in sacul de dormit pentru a te incalzi….

Cu zambetul pe buze dupa o urcare de 500 de metri.

Un fel de Mongolia, doar ca la 4000 de metri.

Ultima raza de soare pe ziua de azi si in departare primul pas de 4300 de metri.

Cativa kilometri mai incolo, un pas sarit si un peisaj ce ar putea sa fie oriunde in Pamir. Vulcanul in schimb ramane complet ascuns de nori.

Vicunas, specia de lame disparuta si reintrodusa din Chile si ce a gasit un mic paradis pe pantele din jurul vulcanului.

Al doilea pas al zilei si cel mai inalt punct de pana acum din Ecuador.

Vulcanul ce isi face din cand in cand aparitia printre nori.

Deasupra norilor ce alearga in jurul vulcanului.

Cu ultima raza de lumina in sfarsit isi face aparitia si vulcanul.

Locul nostru de cort din seara asta, cu vantul gonind nebun pe langa noi.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Santa Rosa, negritos si un pas cu adevarat intimidant

Cum asta avea sa fie ultima cazare pana in Huancavelica profitam de ea si plecam pe la ora 11, doar ca sa ne oprim in centrul satului pentru cumparaturi. Este 30 august, Sfantul Alexandru in calendarul catolic insa localnicii sarbatoresc Santa Rosa cu o scurta procesiune prin sat, muzica si un dans asemanator cu hora […]

Dunarea, Muntii Almajului si cehii de Romania.

Ziua 1, Vineri. Drobeta-Eselnita Trenul nu se mai da plecat din Gara de Nord. Asa cum era de asteptat, este plin ochi. Oamenii merg acasa de sarbatori si parca s-a terminat si rabdarea. Bicicletele se aseaza cuminti in carlig, iar noi incercam sa ignoram zarva si aglomeratia si sa mai furam cateva ore de somn. […]

Printre ghetari, spre Punta Olimpica

Daca nu am avea biletele de avion pentru intoarcerea acasa deja cumparate, apoi acum si aici as opri timpul in loc. Doua luni in care am strabatut Anzii de la nord la sud, am sarit nenumarate pasuri de peste 4000 de metri s-ar incheia apoteotic in Huaraz, dupa doua zile superbe petrecute in inima Cordilierei […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *