Pe langa Fritz-Pflaum Huette

Wilder Kaiser – ziua 5, drumetie pana la Fritz-Pflaum Huette

Jurnalul Mihaelei aici.

Ne trezim de dimineata, si dupa ce terminam toata mancarea pe care o mai aveam la noi ne luam la revedere pentru o perioada de la Stripsenjochhaus, si pornim in pas de plimbare catre masina. Dupa doua zile de catarat pe trasee lungi corpurile noastre obisnuite cu peretei de 20-30m cer o pauza, astfel incat vom umple ziua in care se anunta si ceva precipitatii cu un traseu de trekking in zona.

Oricum un pic de varietate nu strica, si e un prilej bun de a ma mai juca putin cu dslr-ul pentru ceva poze. In ultimele zile am revenit la aceeasi frustrare legate de la pozele de la catarat, si anume faptul ca mi se pare de multe ori imposibil sa faci poze interesante la catarat. Problema cea mai mare ca esti legat de intr-un loc, nu poti sa te misti pentru a compune un cadru, si nici subiectul de pozat nu are in general prea multa libertate de miscare.

De fapt poti sa faci poze interesante, dar trebuie sa pleci chitit pentru chestia asta, sa te asezi in locul in care trebuie, eventual sa astepti lumina potrivita si ai si subiectul interesant de pozat. In traversee, in locuri expuse chiar poti sa faci poze foarte interesante, dar trebuie sa faci ceva munca de cercetare inainte.

Nu e cazul in schimb in momentul in care esti pentru prima data intr-un masiv, cand nu stii pe unde merge traseul si cand mai esti si presat de timp sau de ploaie pentru a ajunge mai repede sus. Cu siguranta poti sa faci si atunci poze, doar ca probabilitatea ca sa iasa ceva care sa insemne ceva si pentru oamenii care nu se catara e destul de mica.

Dar pentru ziua de azi nu trebuie sa-mi fac probleme de genul acesta, astfel incat ingreunat cu dslr-ul ne apucam sa urcam cu spor pe o poteca destul de verticala catre un varf estic din Wilder Kaiser. Si in momentul in care zic verticala ma refer la ceva mai abrupt decat Padina Popii la o cu totul alta dimensiune. Lumina nu e prea potrivita, si desi soarele e ascuns din cand in cand de nori e o caldura de nedescris, mai ales in portiunea initiala unde nu adie deloc vantul.

Dupa un urcus extrem de abrupt de aproape 1000m diferenta de nivel in schimb ajungem in acelasi peisaj selenar care caracterizeaza portiunea superioada a Wilder Kaiser-ului. Un fel de platou glaciar strajuit cam din toate partile de muchii stancoase, si cu poteci firave care infrunta in anumite locuri versantii abrupti.

In schimb din neatentie ratam locul din care pleca poteca spre varful pe care voiam sa ajungem astazi, dar ne bucuram in schimb de locurile salbatice si complet pustii, si ajungem la una din cabanutele izolate din Wilder Kaiser, Fritz-Pflaum Hutte. E deschisa doar in timpul weekendului, in schimb daca esti membru de club alpin si daca iei legatura cu filiala care o ingrijeste se poate face rost de cheie si in timpul saptamanii. Iar cabanuta e asezat absolut genial, fix in fata Predigstuhl-ului, privind catre un perete aproape vertical de peste 600m.

Cum tot am ratat poteca catre varf ne oprim pret de o ora pe langa cabana, caci locul e chiar frumos si merita o pauza mai lunga. In plus nici nu ne grabim nicaieri astazi, caci coborarea nu e foarte lunga si in seara asta avem in plan doar ceva cumparaturi pentru zilele urmatoare. In schimb indoiala e mare pentru ziua de maine, cand eu as fi vrut sa incercam sa intram in Via Classica, un traseul de V cu 600m si 15 lungimi de coarda, in care Mihaela era convinsa ca o sa murim. Bine poate nu neparat ca o sa murim, ci doar ca o sa ne prindem urechile pe acolo.

Dupa ce facem si cumparaturile, si dupa o furtuna pe cinste ne intoarcem din nou in parcarea Griesnar Alm, pe care o botezam in mod original parcarea aurolacilor cataratori, datorita populatiei pestrite care isi facea locul pe acolo. E putin ferita de parcarea principala, printre gramezi de pietris, cu pereti de stanca masivi fix in fundal.

In weekend e destul de plina de dubite VW de acum cateva zeci de ani, de zornait de carabiniere si de fete obosite si multumite dupa traseul din ziua respectiva. Sincer ma simt mult mai in largul meu aici decat in orice camping, unde ai parceluta clar delimitat intre motor-home-uri si oameni care isi beau tacticos cafeluta de dimineata.

Inceput noros de zi, si un la revedere de la cabana.

Momai peste momai.

Ajunsi in caldarile glaciare.

Fritz-Pflaum Huette.

Pe bolovanul fotogenic.

In parcarea aurolacilor cataratori.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Bucegi
Valea Alba, in prag de Craciun.

Mai multe poze aici.Echipa: eu cu mine si cu io. Sambata seara, dupa o zi petrecuta in Bucuresti, si in care am rezolvat destul de multe lucruri, incercam sa-mi aduc aminte exact ce facusem in dimineata respectiva. Si aveam intr-un fel reale probleme, desi nu se intamplase doar cu 10 ore in urma. Asta desi […]

Mayrhofen privit de deasupra
Zillertal 2013

Un pic mai multe poze aici. Nu credeam pana anul aceasta ca intr-o vacanta de ski poti sa ai parte de prea multa zapada proaspata, dar iata ca anul acesta zeii zapezii au fost generosi cu noi si au turnat zapada proaspata in 4 din cele 6 zile pe care le-am petrecut la ski in […]

Toamna in Mehedinti
Muntii Mehedinti-la granita intre toamna si iarna

Inca odata, tot de la mike citire unul din RT-urile restante din ultima vreme: Muntii Mehedinti-la granita intre toamna si iarna Intro:Capodopera de pe Cerna Tatiana Stepa si Andrei Paunescu ”Din miezul verii pana-n miezul iernii,Din spic de ger si pana-n spic de grau,E o capodopera pe malul Cernei,E ambasada cerului pe-un rau. Mai puneti […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>