Ziua plecarii.

Gara de nord, 38 de grade iar eu sunt cu papornita de rafie in brate, asteptand un tren pe care scrie Urziceni, fix ca un capsunar intors din afara tarii. Daca ma uit la haine nu e mare diferenta, pantalonii raspeticiti de anul trecut si tricoul decolorat de soare se incadreaza perfect in peisaj.

Cu sacosa de rafie m-am intors si in urma cu un an, in circumstante mult mai nefericite, atunci cand dupa 10 zile petrecute prin spitalele din Bishkek am luat hotararea de a ma intoarce in tara. Momentul de atunci, cand ma taram cu incetinitorul, cu degetele degerate si bandajate si cu o pereche de papuci kyrhyzi in picioare, pe culoarele aeroportului a fost cel mai greu moment prin care mi-a fost dat sa trec pana acum. Nici continuarea, cu drumuri prin spitale si discutii despre operatii nu a fost mai roz, dar momentul intoarcerii din aventura a fost clar cel mai dificil.

Iar acum ma aflu tot cu papornita de rafie in brate, plina cu haine si echipament in drum spre aeroport, cu gandul de a duce la bun sfarsit calatoria intrerupta fix cu un an in urma. A durat ceva timp pana cand mi-am dat seama ca imi doresc sa ma intorc, si nu doar pentru a recupera bicicleta ramasa in spate, ci pentru a incerca sa termin calatoria inceputa in urma cu un an. Daca o sa-mi iasa sau nu, daca o sa gasesc drumuri aventuroase la intoarcere sau daca la un moment dat o sa mi se ia, ramane de vazut dar cert e ca e frumos si bine sa nu lasi neterminat un lucru odata inceput.

Astfel incat urmeaza o noua aventura pe bicicleta, tot prin Asia Centrala, prin locuri noi si prin locuri prin care am mai fost. O aventura pe care o sa incerc sa o documentez la fel ca si pe cea de anul trecut, si in care voi avea parte de un sfarsit de vara si de o toamna frumoasa pe drumul spre casa, prin Kyrgystan, inca odata prin Pamir, prin Uzbeksitan, pe la marea Aral, prin Azerbadjan, Georgia, Armenia, Turcia si Bulgaria, pana inapoi acasa.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Osh, si un prim mini-concediu

Patru zile petrecute in Osh, primul oras dupa aproape o luna de la plecarea din Dushanbe.

La revedere Kazakhstan, bine te-am gasit Azerbaidjan si o mare traversata intre cele doua tari.

E 4 noaptea si intregul Aktau pare ca doarme atunci cand ma urc din nou pe bicicleta in directia portului. O ora mai tarziu si dupa 10 kilometri pedalati imi dau seama in schimb ca nu e deloc usor de gasit portul in mijlocul noptii. Bine, portul in mare l-am gasit, dar locul in care […]

Ultimii kilometri pana la Marea Caspica si o nopate petrecuta cu sunetul valurilor in surdina.

Soarele e la apus iar ultimii kilometri ai zilei se scurg pe un drum prafuit ce se indreapta spre malul Marii Caspice. Visez la momentul acestea de zile bune, la momentul in care voi ajunge la sfarsitul desertului si la baia mult visata in apele marii. E putin ciudat cum partea drumului de intoarcere de […]

28 thoughts on “Ziua plecarii.

  1. Ma bucur ca nu ti-ai abandonat visul de a termina ce ai inceput in 2014. Prin povestile tale vom fi si noi acolo sub cerul Pamirului si prin toate locurile pe care le vei strabate.
    Bafta multa Radu!

  2. Mult succes în partea doua a călătoriei.Așteptăm comentariile și fotografiile care sa ne arate o altfel de lume,în care noi vom călători cu gândul alături de tine.
    Să ai drumuri bune.

  3. Fain!!!
    Sa-ti mearga aventura… ca pe roate, ca sa zic asa!

    Dar stii ce nu m-am prins eu din postarea asta: Care e “metafora” cu Urziceniul?

    Numai bine!
    Tori

  4. Drum bun Radu si succes maxim acum !!! Nu credeam ca o sa te intorci acolo dar abia astept aventurile tale cu descrieri asa faine!

  5. E frumos asa, sa “rotunjesti” calatoria, sa ii dai o forma! 🙂 Ma bucura gandul tau si ma bucur sa descopar alaturi de tine oameni si locuri! Cam cand crezi ca va fi intoarcerea? Pe mine ma asteapta o toamna cu mai putin internet, caci statia noua de epurare e aproape gata si perioada de probe si acomodare pentru mine, ca laboranta sau ‘om vedea in ce rol, imi va lua mult timp. Acum inca ma bucur de mult timp liber si de internet gratis prin stickul primit la pachet cu abonamentul de digi de acasa. 😀 Viitoarea statie se afla inafara semnalului digi, asa ca imi trebuie internet prin telekom, ca am abonament la ei.
    Sa auzim de bine! Iti doresc o calatorie care sa completeze prima parte si sa dea un nou sens drumului tau prin viata! 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *