After-after-school, varianta de iarna

Sezonul asta de iarna pare sa fie intr-o disonanta completa: cateva zile de iarna, cu zapada si ger, urmata de cateva zile de primavara in care se topeste toata zapada, un fel de babe care tin de o luna si jumatate. Ca sa exemplific e usor sa ma uit la ultimele 6 zile din saptamana trecuta : marti ninsoare si ger, miercuri o zi glorioasa de iarna cu soare dupa care la sfarsit 2 zile veritabile de primavara in care s-a topit toata zapada cazuta marti, dupa care inca 2 zile veritabile de iarna si ger.

Miercuri profitam de ziua glorioasa de iarna si de faptul ca e Duminica Brasovenilor. E o treaba sa poti sa schiezi cu 75 ron pentru 4 ore, lucru de care si-a dat seama probabil tot Brasovul care schiaza astfel incat ziua a fost la fel de aglomerata ca una de weekend. Eu il iau pe Marius de la scoala, ii culegem pe Tudor si pe Victor si dupa un pic de jonglerii dupa un telefon uitat la masina reusim sa ne sincronizam sus la gondola pentru 2 coborari in care Tudor incearca sa faca un pic de instructaj cu Marius si cu Victor.

Partea buna e ca odata cu upgrade-urile de rabdare din ultimele lui Marius poate sa mearga destul de civilizat in rand, singura modalitate ca sa inveti tehnica in mod constructiv la varsta asta. Atunci cand ii lasi sa mearga singuri sunt sansele foarte mari sa intre intr-un plug si sa coboare cu viteza mai mare decat pot controla, mod din care nu invata nimic. In acelasi timp trebuie sa pastrezi si chestii interesante de facut / coborat si in modul de mers in sir, altfel pot sa inteleg cum schiul nu e chiar cea mai interesanta chestie de facut la varsta asta. Daca stau bine sa ma gandesc nu mi-e clar daca lui Marius ii place schiul in sine sau faptul ca e la schi cu alti copii. As tinde sa cred ca ultima varianta. La fel tind sa cred ca e pentru ei e mai fun (si mai ieftin pentru noi) sa te dai cu sania sau cu patinele, ca sa simti placere la schi cred ca trebuie sa incepi sa legi viraje, sa ai momentul de plutire / imponderabilitate, sa te dai prin puf, altfel coboratul pe partie e destul de banal…

Tudor coboara la gondola sa urce cu o gasca mai mare de copii, eu raman cu Victor si cu Marius la cabana, dam si peste Patrick, prietenul din cartier. Portia de cartofi si carnati de la cabana intra la marele fix, mie imi pare rau ca trece timpul de pe cartela fara folos dar cu energie in plus pornim din nou la vale si facem inca o coborare pe lupului, si de doua ori un rosu pana jos. Eu sunt inchizator dupa copii si as zice ca nici mie nu-mi strica un pic de exercitii si de control. Tudor ii struneste foarte bine pe copii singurul potential de cearta e cine merge primul dupa el. Trebuie sa repetam experienta si Miercurile ce urmeaza.

Joi after-after-school-ul implica patinaj, prima data mergem sa-mi cumpar si eu o pereche de patine (pe langa igiena scurteaza si timpul pe care il petreci la inchirieri). din categoria preturilor fara sens, nu inteleg cum o pereche de patine noi (ce e drept chinezesti) pot sa fie 80 de ron. Si chiar functioneaza decent, cel putin dupa stanrdele mele. In schimb gheata pe patinoar a inceput sa se topeasca din cauza caldurii, sunt 10 grade afara si partial din cauza asta imi iau si 2 cazaturi si plec un pic sifonat de pe patinoar in seara asta. Incheiem seara cu un covrig cu cremvusti, somn pentru Marius si o sauna pentru mine.

Vineri after-school-ul are zi de schi, asa ca urc impreuna cu Marius si cu Stanca pentru a face o coborare cu copii incepatori. Pe partie zapada de primavara, n-ai zice ca acum 2 zile zapada era una veritabila de iarna. Marius are mai multa rabdare decat m-as fi asteptat, mai ales ca a fost un pic de stat dupa copii incepatori. In schimb eu ajutandu-i pe ici pe colo imi dau seama de unde vine o parte din satisfactia de a pune copii pe schiuri, apropo de posibile cariere alternative. Tot legat de cariere, in ultimele 3 zile am reusit sa invat destul de consecvent si de-abia astept sa ma reintorc la scris cod intr-un mediu productiv, e prea misto. La sfarsit prind un scaun cu Marius si o coborare mai rapida si ajungem la gondola la fix pentru a rata o ploaie torentiala care se dezlantuie pe la 5 si ceva prin oras. La 8 ploaia se transforma deja in ninsoare, de maine urmeaza un nou episod de iarna.

Ziua buna de dimineata se cunoaste. Si in fiecare zi buna noi vedem si cimitirul si Craiul si Iezerul.

Prima data pe Doamnei, Marius s-a descurcat surpinzator de bine, mai ales ca mai era gheata pe ici pe colo. Din ce am observat, primele coborari sunt cele care merg cel mai bine si in care si copii sunt mai receptivi la sfaturi.

Lupului, la atac. Cu ocazia asta imi dau seama ca ar trebui sa-i iau o pereche de bete mai scurte. Probabil mai trebuie facut un drum pana la Winter Outlet cu ocazia asta.

A fost o zi surpinzator de buna pentru schi: zapada impecabila, temperaturi tolerabile. Numai bine.

Norii si zapada spre Rucar-Bran si spre Crai. Trebuie sa ma hotarasc ce fac cu lentila tele de pe DSLR, la cat de putin am folosit-o in ultimii ani cred ca ar fi un moment bun sa scap de setupul greu, mai ales cand tele-ul de pe telefon e decent pentru amintiri in 80% din cazuri.

Ultimele 2 coborari, cu gasca extinsa dupa o sesiune de joaca la cabana. Trebuie repetate astfel de sesiuni de schi-joaca.

Joi de dimineata, revin la Morning Glory, cu o prima zi dupa multa vreme. E fain sa te simti decent dupa multa vreme la efort, nasul inca e un pic infundat si microbul si-a gasit casa temporara in plamani, dar totusi de la zi la zi senzatia generala e de revenire.

6 grade la cabana si un foen cald. Toata zapada cazuta cu 2 zile in urma a disparut.

Seara, la patinoar, pe o gheata mai moale decat ne place. Ne-am intalnit cu Sara (o colega de after) si cu fratele ei si la patinoar a fost suprinzator de liber, patinele mele noi au mers bine dar am reusit sa-mi iau 2 cazaturi si sa prind un pic de frica. Data viitoare neaparat trebuie sa vin cu protectii pentru genunchi sau cu pantaloni grosi…

Din nou, ca si la orice zi cu miscare si efort, carbohidrati la liber. De data asta covrig cu cremvusti. Interesant e ca eu nu poftesc deloc dupa chestii dinastea. Calcaiul lui Ahile pentru mine in schimb e ciocolata. Nu pot refuza un covrig cu ciocolata, la fel cum tabletele de ciocolata neagra se duc in ritm de o jumatate pe zi acasa.

Vineri dupamasa e zi de schi cu copii de la after si cu alti copii incepatori. E un pic de emotie asociata cu prima coborare pe drumul Rosu, atat pentru copii cat si pentru oameni mari.

Stanca si un pic de ordine si disciplina. Puncte in plus pentru Marius pentru ca a avut rabdare coborarea asta. In acelasi timp mi se pare interesant cum uneori e mai simplu sa lucrezi cu mai multi copii decat cu unul simplu. Poate e doar o iluzie, dar uneori atunci cand copii au altii copii pe langa ei pe care ii stiu intra intr-o alta stare. Nici nu trebuie sa faca ceva anume, desi sa ai o activitate dirijata de un adult ajuta. Asta nu inseamna ca nu exista si reversul medaliei, atunci cand o gasca de copii o iau razna la unison, dar impresia mea e ca asta e se intampla destul de rar.