Duminica patinajului

Din categoria frazelor ce mi-au ajuns in feed in ultima vreme si carora le dau dreptate: “A life worth living is a life worth documenting”. Documentarea poate sa o faca fiecare in ce format media ii place mai mult si din fericire traim intr-o perioada in care e usor sa faci lucrul acesta. Poate tocmai din cauza ca e prea usor lumea a renuntat la obiceiul asta si lasa ca matura timpului sa stearga gradual trecutul.

In momentul de fata gasesc ca exista valoarea in a tine un jurnal, atat pe moment ca un fel de auto-terapie cat si pentru persoana ta in viitor. De multe ori textele pe care le-am scris aici pe blog se simt ca un fel de capsula a timpului in momentul in care le recitesc si e valoare si in asta. In plus daca si altcineva gaseste valoare pentru sine in momentul in citeste ceea ce scrii, cu atat mai bine. Asa ca urmeaza fara nici o pretentie de lucruri epice o duminica clasica in formatul de 3 in in format de foto jurnal. Apropo de tinutul unui jurnal in cazul meu gasesc ca mi-e foarte usor sa ancorez ganduri si trairi de o poza, si mi-e mai usor sa redau o zi prin prisma comentariilor unor imagini facute, fix ca in jurnalul de mai jos.

Din cateogoria ideilor de jocuri indoor atunci cand afara e vreme buna de taiat venele, respetiv, -2 grade, innorat si cu vant. Partea buna e ca dupa ultima vizita la orl-ist am inceput nu ma mai simt leguma.
O serie de Catan Junior inainte ca Mihaela sa plece la Bucuresti pentru 2 zile. Programul zilei de dupa avea sa fie o inlantuire improbabila de patinoar – inmormantare (despre care am scris aici) – patinoar – joaca – film.
Memento-mori , editia ianuarie 2024. Aici eram in cautarea celor mai batrane oase, castigatoare au iesit unele de la 1800.
Dupa 2 saptamani in care am avut prea putina energie pentur a face lucruri afara se simte foarte fain sa poti iesi si sa ai chef sa faci chestii afara. Am stat pe patinoar mai bine de 2 ore, o jumatate de ora inainte de inmormantare, o ora dupa, si inca o jumatate de ora dupa pauza de netezire a ghetii. Mi se pare interesant cum principala modalitate de “bonding” cu Marius e sa face chestii faine impreuna afara: bicicleta, ski, patinaj, fotbal, plimbat jeep-uri. Si atunci cand din motive de boala nu pot sa fac asta imi e greu sa improvizez experiente echivalente indoor. Oricum pe termen mediu si lung o sa pastrez obiectivul de a petrece in fiecare zi timp impreuna afara. La capitolul patinaj am inceput sa ma dau cam impreuna cu Marius, momentan inca ma dau un pic mai bine dar amadoi ne-am facut un pic de upgrade astazi si mi se pare ca patinajul poate sa se simta foarte fain cu un pic de exercitiu.
Orice iesire afara e asociata implicit cu carbohidrati la liber, fie ca e vorba de covrig cu ciocolata, prajitura la cabana Postavaru sau o felie de pizza pe post de snack dupa cateva ore de patininoar.
Singurul regret al serii e apusul super fain pe care il prindem in drum spre casa. Ar fi fost fain sa fim pe sus prin Postavaru, dar nu poti sa le ai pe toate si in plus nu au intrat apusurile in sac. Totusi si apusul de ieri si cel de azi au fost deosebite.
Partea buna e apusul se vede destul de misto si de acasa. Dar tot ar fi fost mai fain pe sus.
Nici in crai nu ar fi fost deloc rau…
Inca o sesiune de joaca indoor, cu Patrick, un pusti incredibil de easy-going din vecini. In acelasi timp imi dau seama ca nu se schimba prea mult lucrurile pana pe la 8-9 ani la baieti. Un pic mai mult control de la cortexul prefrontal, un pic mai multa independenta si autonomie dar aluatul ramane neschimbat.
Filmul weekendului. Cum ieri nu a fost timp de ecrane astazi ne-am uitat la cele 2 ore din Moana. Not bad at all, mai ales ca a fost prima data cand l-am vazut.

Posted

in

,

Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *