Cheia succesului pentru orice iesire cu copii, fie ca e vorba de drumetie sau de alte activitati e sa strangi o gasca cu cat mai multi copii. Lungimea traseulului, muntele pe care mergi si chiar si vremea de afara conteaza prea putin mai important e sa fie alti copii cu care sa se alerge si sa se joace. Pana la o anumita varsta joaca e esentiala (as argumenta ca e extrem de util si pentru oameni mari sa priveasca lucruri serioase ca o joaca) si preferi ca macar o parte a timpului joaca asta sa se desfasoare afara si nu intre patru pereti.

Din categoria asta e si drumetia zilei de azi, in care ne-am lipit de Doru si de trupa de prieteni vechi veniti peste weekend la pensiunea lui Ion. O plimbare pe una din muchiile ce urca spre muntii Taga, munti mai putin cunoscuti dar prin care am ajuns destul de des in ultimii ani. Si chiar daca ziua a fost o zi tipica de Noiembrie, cu cer cenusiu, un pic de vant si un pic de burnita si pentru oameni mari cat si pentru copii a fost o tura mai multa decat reusita. Multa socializare, joaca cu mormanele de frunze stranse pe drum, un mic foculet, cam multe dulciuri, o tentativa de adapost construita pe drum (trebuie sa invat sa fac si eu asa ceva) si o stana asezata in unul din cele mai fotogenice locuri din muntii asta, chiar nu puteai sa ceri mai mult de la ziua asta.

Sau din categoria “overbooking”, poti. Respectiv dupa ce am ajuns acasa si am mancat pe repede inainte am plecat cu Marius la petrecerea pentru taierea motului Martinei, o mini petrecere super reusita la ei acasa in acelasi format cu parinti si copii. E primul taiat de mot la care am fost pana acum si prima data cand vad obiceiul cu alesul unui obiect, un fel de varianta locala a ursitoarelor din povesti. Si tot din categoria overbooking in timpul asta dau o fuga pana la Centrul Cultural Apolonia (super misto renovat) pentru luarea kitului pentru duatlonul de maine dupa care inchei seara deranjandu-i pe Fodori si incercand sa-l conving fara success pe Alex sa vina si el la crosul de maine. In general “overbookingul”, respectiv obiceiul de a vrea sa faci prea multe lucruri intr-un numar limitat de ore nu-i dezirabil dar pentru ziua de azi a iesit.