Joaca nu e un lux, e o necesitate

Citatul de mai sus mi-a revenit in minte zilele trecute, zile in care odata cu venirea caldurii si a primaverii am avut cateva momente chiar faine de joaca impreuna cu Marius. Nu au fost nici la ski, nici la bicicleta ci dintre toate tentativele de sporturi incercate momentele a fost vorba de fotbal.

As argumenta ca si ca om mare e bine de multe ori sa privesti lucrurile in joaca, sa faci unele lucruri in joaca si sa aloci timp dedicat pentru asa ceva. As argumenta ca cele mai faine momente de invatare pe care le-am experiementat au rezultat dintr-o combinatie de curiozitate si joaca, si aici vorbesc de “joaca” cu tehnologii si cu concepte pe care in mod le inveti intr-o lume intr-o constanta schimbare.

Dar momentele de joaca de care vorbeam mai sus cu Marius intra in cu totul alta categorie, joaca cu mingea, intre noi sau cu mai multi copii, cu driblinguri si jocuri inventate in care reusesti sa ajungi la momentul in care joaca asta devine cu adevarat comuna. Aici nu vorbesc de jocuri si activitati pe care le faci cu copii, in care adultul ghideaza si directioneaza lucrurile, fiind parte a jocurilor dar privind in acelasi timp lucrurile de la nivelul lui. E mai degraba vorba de momente in care joaca se transforma intr-un amestec de miscari, de chicoteli, de energie si de spirit in care adultul si copilul se contopesc in mod egal in joaca. Nu mai e nevoie de nici un efort de a te cobora la nivelul copilul, la fel si cum si copilul uita ca se joaca cu un adult.

Nota pentru sine de dupa postarea asta e ca momente de genul asta trebuie pretuite la adevarata lor valoare, tocmai pentru ca nu sunt atat de dese precum ai crede (nici momentele de conexiune reala intre oameni nu sunt dese). In acelasi timp nu e bine sa te iei prea in serios, la fel cum nu e bine sa privesti prea serios viata, si joaca are un rol foarte important in a schimba un pic perspectiva asupra lucrurilor. Poti sa te joci cu alti sau si de unul singur cu mediul din jurul tau, privind la mine de cele mai multe ori mediul e cel natura si momentele de joaca poti sa le identific destul de clar, atunci cand exclam “Cat de tare e!” fie la o coborare cu sania, fie pe patine, fie pe bicicleta, fie pe schiuri.

Nu neaparat legat de chestia asta mi-a venit in minte un citat din Zorba, la care pe langa visuri as adauga si la sfarsit si joaca: