Jurnal de rutina, Brasov

Toamna e momentul in care in viata noastra se reinstaleaza rutina. Incepe scoala / gradi, zilele se scurteaza, vremea se strica si incepi sa te pregatesti mental pentru lunile lungi de toamna-iarna. Greu e pana de solstitiul din decembrie, dupa mi se pare ca lucrurile sunt pe panta ascendenta, vine zapada si ziua incepe gradual sa se lungeasca. Apropo de asta, trebuie sa-mi trec ceva sloturi in calendar pentru a rezolva cu echipamentul de ski pentru iarna asta.

Luni si Marti au fost ziua in care am trebaluit si am incercat sa fac un pic de tuning la bicicleta noua de tarsaiala a lui Marius, schimbat frane, tevaraie, sei, camere, o furca pe aer care chiar functioneaza, un schimbator cu clutch. Acum ca ma uit la toata lista ma intreb ce a mai ramas de pe bicicleta originala. Oricum dupa toate astea bicla de 24 a ajuns sa fie mai usoara decat bicla mea de concursuri si nu se mai simte absurd atunci cand o iau in mana. De la 12.5 kg la 11.4 cu pedale.

Nou proiect pentru tuning cu un pic de ajutor de la baietii de la BikeLab. Aron ar merge in rol de agent 007.
Desi e toamna se munceste inca asiduu.
Job done.
Gata de plecare, cu coborarea clasica din Poiana, masina lasata la cariera si de aici aproape doar la vale (tot s-au strans 200 de metri de urcare pana in Brasov)
Sentimentul de a te da pe o bicla noua, nepretuit
Edi, offseason-ul in derulare si amintiri despre prima lui bicicleta.
Toamna se apropie cu pasi repezi, 9 grade in Poiana..

Entuziasmul lui Marius fata de bicicleta noua s-a lasat cu o iesire la “scheme” prin cartier, moment in care am descoperit ca pe straduta lui Alex au aparut mai multe rampe pentru sarit. Seara s-a lasat si cu un mic tantrum la plecare de acolo (apropo de momentele care nu apar in viata de pe instagram dar care sunt inevitabile atunci cand ai copii). Tot zilele astea am inceput sa citesc despre temperamentele copiilor, temperamente ce se potrivesc cumva peste diversele trasaturi de personalitate ale oamenilor mari. Interesant de stiut fie atunci cand ai un copil fie cand lucrezi cu copii. Poate despre astea intr-o alta postare.

A doua iesire a fost o coborare lunga din Poiana pana acasa pe Stejeris. In total 2 ore pe bicicleta pe teren destul de provocator, mai ales ca au cazut frunzele si peste zi daduse un pic de ploaie. La fel cheful a fost variabil, mai ales la inceputul turei iar Marius a reusit sa cada de cateva ori si a mers toata coborarea cu frana un pic trasa. In acelasi timp rotile de 24 si o furca ce functioneaza fac minuni la coborare, ar trebui sa ma uit dupa un cauciuc fata care sa-i dea mai multa incredere, dhr-ul de pe bicla de 20 a fost din punctul asta de vedere super, super ok.

Seara in schimb descoperim ca Mihaela nu a urcat sa recupereze masina asa ca dimineata avem problema unui rucsac si a unei trotinete lasate in Poiana. Improvizam dimineata un rucsac secundar iar eu ma duc la pranz sa recuperez masina, la o tura de cursiera cu Ovi. Prima urcare doare un pic, Ovi are chef de apasat pedala si eu aveam zona 2 in minte. De la jumatate incolo decat sa stau in zona 3 apas si eu pedala macar fac un antrenament de sweetspot. A doua urcare in schimb merge prost, semn ca ar trebui sa incep odata offseason-ul. Padurea da semne ca urmeaza sa se coloreze dar momentan o face mult mai incet decat in alti ani, sunt foarte curios cum o sa fie saptamana urmatoare dupa ce vine frigul.

O Poiana in ritm cam alerg pentru gusturile mele, cu Ovi.
Pauza de poze de la doua urcare, vizibiliate de nota 10 astazi.
Orasul vazut de la inaltime.

Controlul la dentist, la oamenii de la Vladau Kids. Omamenii chiar se pricep super bine cu copii, recomand.
Rasfatul de dupa, inainte de joaca cu masinute prie pietonala din Racadau.

Ziua de joi e zi de MTB, dimineata ard din nou discurile si placutele contaminate de la Pucioasa si ii mai dau o sansa etrierului. Iesim in formatie de 4 la tura, cu Alex Itu, Suca si Elena, urcam la povesti pe drumul vechi, Elena se grabeste spre casa spre potecuta iar noi merge mai departe la deal pe familial. Atat eu cat si Suca blagoslovim un pic momentele in care panta te sileste sa apesi pedala dar trebuie sa recunosc ca Merida urca foarte, foarte bine pe aici, cu toate ca pe spate am un Thunder Burt Race.

Gata de tura.
Oricat de mult s-a plans Suca astazi, nu are cum sa nu-ti placa urcarea pe Familial. Oricum imi pare bine ca am fost cu bicla de XC pe aici.
Al treilea set de discuri / placute contaminate. Declar etrierul mort. Ciudat ca se intampla doar pe coborari lungi si in cap, pe prima parte din Crucur au tinut chiar bine. Statistica te omoara, din 20 de etrieri de la Shimano pana la urma nimeresti unul cu probleme.

In varf mancam un biscuite (eu), asteptam oamenii (Alex) sau incercam sa ne revenim din ameteala (Suca) si pornim la vale pe Crucur pe care aderenata e super ok. Abia jos devine un pic cam uscat pentru gusturile mele dar franele inca tin. Se contamineaza complet la loc pe Tobogane asa etrierul probabil trebuie aruncat la gunoi. Pana la urma statistica te omoara si la capitolul asta, dupa 20 de etrieri shimano fara probleme in 7 ani pana la urma o sa nimeresti si unul cu bube. Dupa tura il iau pe Marius, ne jucam un pic de joculete pe laptop-ul pe care i l-am configurat (ar trebui sa caut ceva joculete mai educative / complexe decat joculetele din browser) si inainte de apus ies pe Dealul Sprenghii dupa care termin seara cu o sauna si cu ceva invatat seara dupa ce se culca Marius.

Copaci cazuti dupa vantul din duminica trecuta
Merida in prim plan, dupa 3 luni si ceva a inceput sa-mi placa in sfarsit si mie bicla. Pacat de etrierul busit care a stricat jumatate din coborare.

Urmeaza 3 zile calde de care vrem sa profitam la maxim, nu de alta dar de saptamana viitoare incepe cu adevarat offseason-ul. In plan e o noapte la cort si foc, un concurs la Zarnesti, o tura prin crai si o tura prin colinele transilvaniei.

Din nou lumina faina la apus, in prim plan bisericadin Bartolomeu si cel mai apropiat loc de noi de unde putem vedea apusul si rasaritul. Ar merge in schimb o igienizare pe aici, data viitoare trebuie sa vin cu manusi si cu un sac de gunoi.
Ora 6:30, si soarele e deja la apus.
Nu ai cum sa nu iubesti apusurile faine de toamna.


Posted

in

, ,

Comments

2 responses to “Jurnal de rutina, Brasov”

  1. Paps Avatar
    Paps

    Poate reu?e?ti s? scrii f?r? gre?eli gramaticale.

    1. Diaconescu Radu Avatar

      Incerc, dar din pacate nu iese mereu din prima, iar timp de recitit de multe ori nu prea mai e…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *