In ultima luna soarele a fost extrem de zgarcit cu noi in partea aceasta din Europa si am ajuns sa incerc sa profit la maxim de fiecare ora de soare. Nu stiu cum altii pot sa functioneze pe termen lung fara soare dar cel putin in cazul meu lipsa lui are un efect destul de puternic asupra tonusului si asupra moodului general. Si lucrurile nu sunt legate neaparat de temperatura, pot sa functionez fara problema si la temperaturi scazute, doar sa fie soare afara. Lucrurile sunt in mod evident diferite in mod evident de la om la om dar pentru mine perioada asta, noiembrie-decembrie, cand cerul e mai mult gri si care ziua se scurteaza e de departe cea mai trista, oricat de mult as incerca sa inlocuiesc timpul petrecut afara cu activitati conexe.

Revenit la povestea weekendul dupa o saptamana in care nu am vazut soarele prognoza parea sa arate in sfarsit doua zile cu ceva soare, cel putin in partea de sus a muntilor. De obicei Morning-Glory-urile sunt rezervate pentru timpul saptamanii, atunci cand poti sa fii inapoi la birou la ora 9-10 si poti sa combini miscarea cu o zi in care esti totusi productiv. Cum in schimb saptamana asta soare e doar in weekend schimbam paradigma si impreuna cu Dani la ora 6:10 plecam cu masina din Livada. Ca o nota, e a doua oara in ultima perioada cand vin cu bicicleta pana aici si cred ca o sa repet experienta, mai ales atunci cand trebuie sa las masina Mihaelei si lui Marius.

Sporovaim toata urcarea (inca se poate merge pe Sulinar si padurea si peisajul sunt pudrate cu un pic de zapada din zilele trecute), iesim deasupra norilor pe la lac si ajungem la fix pe varf pentru rasarit. Lume putina astazi, doar eu Dani, Laura si Lucia, vantul nu bate de loc, e placut sa stai pe varf si poti sa te uiti fara sa ingheti la felul in care se coloreaza marea de nori de la picioarele tale. Dani e bun de subiect pentru pozele de pe varf si de pe langa, lentila tele de pe telefon suprinde detalii din distanta si reusim sa ne incarcam intr-o ora de suficient de mult frumos cat sa acopere toata saptamana gri.

Restul zilei e rezervata skiului cu Marius, socializarii la cabana, atat pentru mine cat si pentru Marius. E incredibil ce zi buna de schi e astazi, cu partiile perfecte in zona superioara si cu foarte, foarte putina lume, cel putin in comparatie cu ce e in plin sezon aici. Nu cred ca am vazut niciodata atat de multe mese libere in sezon la ora pranzului la cabana. Dupamasa urca si Fodorii, ne sincronizam la cateva coborari ce se lasa cu un pic de plansete din partea lui Marius spre sfarsit din motive de oboseala, ne sincronizam si la pauza de la cabana, iese si o mica cearta intre Marius si gemeni la sfarsit (dinamica si coalitiile in trei pot sa fie “interesante” uneori) si reusim sa coboram la masina fix inainte de a se intuneca complet. Cand ajungem inapoi acasa suntem toti trei rupti de oboseala, o oboseala ca se poate de sanatoasa dupa o zi intreaga petrecuta afara.