Daca e un lucru care ne lipseste amandoura in ultima perioada e un pic de timp in doi, din cand in cand, in care sa facem cam aceleasi lucruri pe care le faceam inainte de trecerea viata in trei. Nu sunt lucruri mari, si as putea argumenta ca de multe ori facem fix aceleasi lucruri in format de 3, si poate cumva ce ne lipseste e usurinta cu care te mobilizezi si iei deciziile. Nu trebuie sa te imparti, nu trebuie sa faci cu schimbul si treci de la idee pana la a te pune in miscare foarte, foarte repede.

Cu copii de multe ori e nevoie de un pic mai mult efort si inertia e considerabil mai mare, in plus rutina si planurile stabilite dinainte fac ca deciziile de ultim moment sa fie un pic complicat de luat. Asa ca dupa ce l-am lasat pe Marius la Slatina pentru cateva zile ne-am intors la Brasov fara nici un fel de plan maret in minte, fara nici o tura epica la orizont si fara a pregati la intoarcere nici un rucsac serios cu sac de dormit si toate cele pentru o tura de iarna. Nu a ajutat nici vremea, zilele fiind mai degraba posomorate, mai ales daca e sa le comparam cu cele de dinainte de revelion si nu a ajutat nici faptul ca pe mine sinuzita m-a pus un pic pe butuci, mai ales dupa ce saptamana trecuta nu am stat deloc cuminte.

Vineri a fost in schimb o zi care ne-a iesit ca la carte. De dimineata un rasarit fain pe Tampa cu o gasca destul de mare, dupa care un mic dejun acasa care m-a pus cat de cat pe linia de plutire pentru o tura de bicla de MTB pe la Holbav. M-am simtit ca de obicei in ultimele zile semi-leguma dar ziua a fost absolut superba si am reusit sa descoperim drumuri si locuri noi. Neaparat trebuie sa le tinem minte pentru micro-aventuri in primavara. Ziua se incheie cu un foc si un apus la Hobav si un pic de socializare cu Barza inainte de a porni inapoi spre Brasov. O zi intreaga petrecuta afara, cu mult soare, fara un plan bine stabilit dinainte. Fix ca pe vremuri. Ca o nota pauze de copii si ture in doi asta sunt bune din cand in cand. Nu de alta dar dupa ce copii cresc mari si pleaca pe drumul lor in viata tot in formatie de doi o sa continuam mai departe.