Saptamana de soare

Primavara pare ca a venit brusc si definitiv in Brasov fix in ziua in care fetele au plecat in mini cantonamentul din Spania, asa ca o iarna in care aproape doar eu am facut lucruri cu Marius outdoor s-a prelungit cu o saptamana de mult timp unu la unu, cu destul de mult de munca la lucru si cu alte lucruri neprevazuta de rezolvat.

E putin spus ca fost intens si ca probabil ar fi fost mai bine daca era frig si ploaie pe aici (si soare in Spania), asa macar nu trebuia sa te uiti cum toata lumea din jur (de pe strava) pedaleaza sute de kilometri in pantaloni scurti in timp ce tu abia ai timp sa respiri. Asta e, nu poti sa le ai pe toate si timpul, oricat m-am laudat saptamanile trecute ca reusesc sa fac din 24 de ore 30 ceva tot trebuie taiat din ecuatie. De fapt in perioadele astea in care sunt singur cu Marius principalul lucru pe care il tai, mai mult sau mai putin involuntar sunt turele mai lungi cu prieteni si sincer astea sunt si cele care imi lipsesc.

In rest cu celelalte ne descurcam foarte bine: casa nu s-a naruit, mancare a fost pe masa, Marius s-a trezit in fiecare zi de voie (pentru ca l-am si culcat mai devreme in fiecare seara fata de Mihaela), si la spalat si la igiena am stat mai bine decat media, ecranele au fost fix dupa reguli si in plus am facut si in weekend si in timpul saptamanii am facut ca de obicei extrem de multe lucruri outdoor. Si oricat ma plang, am reusit sa invart si pedala bicicletei putin in timpul pauzei de masa in fiecare zi, dar incomparabil mai putin decat as fi facut-o daca era si Mihaela prin zona. Asta e, trebuie sa accept faptul ca sezonul asta antrenamentul la bicicleta o sa fie cateva saptamani in spate fata de toata lumea si ca o sa fie multa suferinta la primele concursuri.

Ca un ultim paragraf imi dau seama ca “problema” asta de nu a putea face chestii outdoor pentru tine sau cu prietenii pentru ca faci chestii outdoor cot la cot cu copilul e o problema foarte faina de avut, oricat de obositor e uneori. Sa tot am parte de oboseala dinasta in care la sfarsitul zilei cadem amandoi lati cum am cazut la sfarsitul zilelor de weekend din iarna asta.

Pauza de pranz se potriveste cu scurte iesiri prin jurul casei. Fara un pic de miscare m-as fi urcat probabil pe pereti in perioada asta.
La fel de multe grade ca in Spania saptamana asta pe aici si considerabil mai mult soare.
Skatepark-urile aparute in Brasov sunt locul ideal in care sa petreci timpa fara si sa inveti trick-uri noi.
Inca o pauza de pranz, inca o tura…
Dupa after cu drumul regulamentar pana la biblioteca. In acelasi timp nu stiu daca Nic nastrusnic e foarte fericit ca exemplu de comportament, iar diferenta dintre ironie satira si exemplu nu mi-e clar daca e foarte bine perceputa la varsta asta.
Lidl si cu Decathlon, au facut din mine om. Astazi cu o cheie dinamometrica.
Seara, la o expozitie de tarantule, de unde n-am reusit sa plec fara un laser de jucarie… In rest cam scumput biletul de intrare pentru ce oferea…
Mai ramane un pic de energie si pentru a imortaliza un pic din apusul zilei.
A fost o iarna in care am ajuns extre de des pe partii si deloc prin muntii mari.
In ultima postare am zis ca e ultima zi de iarna, dar schiul continua si weekend-ul urmator. De data asta cu zapada buna, fara cozi si cu preturi mici.
Astazi e timpul tot pentru placa, asta pana cand Marius se intalneste cu Sebi si cu Vlad si se opresc la joaca la cabana. In rastimp eu ma dau de toti banii. Anul asta a inceput sa-mi placa foarte, foarte mult din nou sa alunec la vale. Jucariile noi functioneaza si la copii si la oameni mari.
Vreme perfecta, zapada perfecta, timp petrecut afara, nu poti sa ceri mai mult.
O iarna petrecuta aproape in intregime impreuna facand chestii faine afara. A fost bine, chiar daca nu putine au fost momentele in care ne-am calcat reciproc pe bataturi.
Ar fi fost fain de ajuns macar un weekend si prin Bucegi. Poate anul urmator pun o pereche de legaturi de tura si pe schiurile pe care mi le-am luat.
La coborarea din Postavaru e timp si de un apus pe dealul Sprenghii cat timp Marius e la joaca pe la Vlad.
Doza zilnica de romantism.
Din nou cu ochii la Crai si la Iezer.
Ultima raza de soare.
Duminica e timpul pentru masinute si pentru o drumetie pe Timan.
Ce mai cara omul dupa el pe munte, Suca cu un powerbank imens si cu un jeep pus la incarcat.
Jucarii pentru copii (si pentru oameni mari).
Dupa fuga acasa e timpul pentru un ski de dupamasa pe partii pustii in care ne-am dat la foc continuu. Damburi, sarituri, padure, tot tacamul.
Cu un pic de exercitiu anul urmator o sa ajungem sa inclinam cum trebuie si schiurile si placa.
Pustiu si la cabana, pustiu si pe partii. Cum ar fi oare daca ar fi asa tot timpul.
Aproape ultimii jos si ultimii in autobus.

Posted

in

,

Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *