Imi dau seama ca am ramas foarte in urma cu scrisul jurnalelor desi am avut parte de o multime de experiente interesante in ultima vreme. La fel imi dau seama ca desi si efortul de a face ordine in poze si in continut a ramas mult in urma si ca speranta de a avea timp de asta in viitor e probabil una desarta.

Asa ca poate e mai bine sa pui cateva ganduri scurte atunci cand ai timp, cu ceva poze si filmulete pentru a nu lasa timpul sa treaca peste ele. In episodul de azi o sa fie cateva ganduri despre sfarsitul vacantei de schi.

Anul acesta am avut noroc de zapada proaspata asa ca Brasovul e complet imbracat de zapada, o diferenta un pic cam mare fata de cele 17 grade din Roma de unde s-au intors Mihaela si Marius vineri dimineata. Zborurile astea din Brasov sunt mana cereasca din punct de vedere al timpului castigat, practic in mai putin de o ora poti fi de acasa in avion daca iti place sa traiesti periculos.

Vineri dimineata dupa ce ii iau de la aeroport e loc de pic de reconectare si de ascultat povesti din Roma, de un pic de sedinte si de la 12 de o zi libera. Prima data trecem pe la Sacele pentru a face un upgrade la echipamentul de schi al lui Marius (foarte tare sistemul de buyback al oamenilor), dupa care ajungem la fix in Poiana pentru incepe seria de schi de la 14. De data asta si eu si Marius avem jucarii noi asa ca motivatia e la cote inalte si ce e fain in Brasov e ca fara sa vrei de intalnesti cu cunoscutii pe partie, in telescaun sau in gondola.

Spre sfarsit ne potrivim la cateva coborari cu Tudor, Victor, Toma si Mati ia restul serii o petrecem la nocturna de unde Marius nu se dadea plecat. Practic am inchis partia dupa multe scaune si multe sarituri. Spre sfarsit aveam picioarele absolut pilaf, s-au strans peste 5000 de metri de coborare pe zapada destul de provocatoare si clapari pe care i-am capatat de pomana mi-au traumatizat un pic picioarele. Despre Marius e o treaba sa pleci la 4 dimineata din Roma, sa-ti iei schiuri si clapari noi din sacele si sa mai si schiezi 6 ore in aceasi zi. Morti am fost amandoi cand am ajuns acasa.

Ziua de sambata a inceput cu 2 urcari pe foci pentru mine, una cu Damian si Robert si inca una cu Suca si cu Dan, cu o coborare prin puf si cu un mic soc hipoglicemic spre sfarsit. Nu-i treaba sa nu mananci de dimineata atunci cand seara de dinainte esti oricum pilaf. Am supravietuit de la cabana in sus, dar usor nu a fost si cu ocazia asta mi-am amintit ca fac urat cand raman fara glucoza.

Ajuns acasa am timp sa pun hainele la uscat, sa mananc ceva dupa care ies cu Marius si cu Max la sanius pe Lempes pe un viscol de toata frumusetea. Desi aveam asteptarile joase partia de sanie de pe Lempes a fost chiar faina dar glicemia mea inca nu era la cote normale asa ca nu pot sa zic ca m-am distrat, doar am supravietuit. Marius si Max erau clar mult mai in forma si s-au invartit pana cand au epuziat toate rampele si toate traseele. La intoarcere spre casa a fost timp si pentru a vedea finala la mixt de la olimpiada la schi alpinism, dupa care ajunsi acasa avem timp sa mancam de pranz, sa ne schimbam de haine (iar, noroc ca s-au uscat cele puse pe calorifer de dimineata) si sa urcam din nou in Poiana pentru sesiunea de schi la nocturna. Pe langa noctuna datorita Mihaelei am prins si o gondola, asa cat sa ai si un pic de diversitate. Picioarele pilaf de ieri sunt fragezite de tura de dimineata si de sanius dar primele 2 ore chiar se leaga ceva, dupa in schimb devin pasager pe schiuri si ma bucur doar de alunecare. Ne vedem din nou cu Tudor si cu gasca si dupa ce ei se retrag Marius iar nu se da plecat si ajungem sa inchide din nou telescaunul.

Acasa e timp de o masa de seara rapida dupa care cadem amandoi lati, eu linistit ca nu mai ies la tura de dimineata dar cu Marius care isi pune ceasul desteptator la 7:20 ca a doua zi dimineata sa iesim la placa. Culmea e ca chiar s-a trezit, asa ca la 8 eram in drum spre Poiana pentru a nu stiu cata oara in ultimele zile, el cu placa, eu cu schiurile (la insistentele lui). Imi dau seama ca uneori are sens sa ascult si de insistentel lui, chiar daca par fara sens. Spre exemplu astazi, la a 5-a zi de placa Marius a reusit sa lege viraje constant pe aproape toate partiile, dupa un declic la care motorul am fost eu. Practic stand in spatele lui ii explicam ce sa faca (din vasta mea experiente de tot 5 iesiri pe placa).

Culmea e ca de data asta, prin combinatia de zapada buna, incredere ca e cineva in spate si sfaturi click-ul s-a produs si Marius a iesit din frunza si a inceput sa faca viraje cu destul de multa incredere. Sunt mai mandru de faptul ca a facut asta ascultand de mine decat de faptul ca i-a iesit. Sentimentul de satisfactie ce citea pe fata lui la sfarsitul celor 2 ore si un pic de data o sa-mi ramana clar in minte. Oricum legat de combinatia schi + placa e foarte fain sa ai 2 jucarii pentru iarna si sa le alternezi pentru diversitate. Daca mai adaugi si sania in ecuatie e reteta perfecta.

De la snowboard l-am debarcat direct la un playdate la Iustin, dupa care am ajuns acasa si impreuna cu Mihaela am pornit spre Poiana (IAR) pentru o tura pe schiuri in doi, probabil si singura din sezonul asta. Lucrurile s-au legat si am gasit loc de parcare aproape de cariera, am plecat pe schiuri de la masina, am urcat pe un Familiar unde era super liniste si unde padurea arata foarte, foarte fain, am avut un pic de timp de povestit si de conectare si am reusit sa coboram pe schiuri pana aproape de masina. La intoarcere a fost timp pentru o sauna pentru mine, cumparaturi pentru Mihaela, l-am cules pe Marius, am despachetat tot echipamentul (claparii practic traiesc pe calorifer de 2 luni), am gatit de seara, am facut lego si la 8 seara am cazut din nou lati.

Un gand care mi-a venit in minte zilele astea e ca Marius de anul acesta are si incomparabil mai mult chef de zapada in toate formele ei si incomparabil mai multa rabdare, astfel incat toata iarna asta el a fost cel care a tras de mine sa iesim. Si chiar daca de multe ori nu ai energie, esti obosit sau te dor toate cele practic daca copilul trage de tine ca sa mergeti la schi nu ai de ales. Sa tot mai am parte de “probleme” de genul asta. Dupa cum se vede in jurnalul ultimelor zile chiar si de mai multe ori pe zi.