100 de kilometri pe malul raului albastru.

Dimineata vine cu soare si cer complet senin, si cu ultimii 20 de kilometri de coborare pe asfalt pana in capatul vaii. De aici sunt 120 de kilomertri de urcare continua pana in ultimul pas inainte de Bishkek, pas ce pe harta pare sa fie din nou de 3500 de metri.

Singura problema e ca asfaltul se termina la intersectie si nici nu cred ca o sa apara din nou in urmatorii 90 de kilometri-atunci cand voi intersecta drumul principal. Ma resemnez si revin la regimul de inaintat pe drumuri rupte.

Valea pe care inaintez arata in schimb extrem de spectaculos, si daca Song-kul arata ca si platoul Pamirului, raul asta arat fix ca raul Panj pe care am inaintat atatia kilometri acum aproape o luna. Apele albastre se scurg prapastios printre munti inalti si uscati, iar eu pedalez pe un drum acoperit de valuri, fix ca in Pamir. Nu e chiar asa de rau ca in Pamir, dar nici cu prea multi kilometri la ora nu pot inainta.

E un singur sat la mijlocul vaii, unde bat din poarta in poarta pentru a vedea unde sunt oamenii ce tin magazinul, iau in cele din urma dulciurile trebuincioase si ma urc din nou in pedale pentru cei 20 de kilometri pana la sfarsitul canionului.

Raul asta cu ape albastre si-a croit un drum tare interesant, caci dupa ce ies din canion, in fata se intinde o imensa zona plata, iar in departare se vad deja ultimii munti de trecut inainte de Bishkek. Cum si-o fi gasit drum printre muntii de 4000-5000 de metri nu stiu, dar canionul care a ramas in urma e tare frumos.

Trec si ultimele doua sate inainte de drumul principal, iar eu sunt in cautarea unui loc de cort. In departare se vad deja serpentinele ce urca spre pas, cu destul de mult trafic, astfel incat aleg unul din ultimele locuri de cort inainte de intersectie. Am de ales de fapt intre doua, unul cu apa si unul cu priveliste mai faina catre apus, si cum de spalat pot sa ma spal si maine, il aleg pe cel din urma.

Si desi cerul a ramas innorat catre apus, crestele din departare s-au colorat frumos si nu am regretat alegerea facuta. Sunt curios cum o sa treaca ziua de maine, mai e un pas si mai sunt 150 de kilometri pana in Bishkek.

Senin de iunie.

Senin de iunie.

Suprapuneri.

Suprapuneri.

Pe malul raului albastru.

Pe malul raului albastru.

Loc de veci.

Loc de veci.

La poalele muntilor.

La poalele muntilor.

O urcare continua de aproape 100 de kilometri.

O urcare continua de aproape 100 de kilometri.

Involburat.

Involburat.

Se mai intampla si accidente.

Se mai intampla si accidente.

In departare, ultimul sir de munti ce trebuie trecut pana in Bishkek.

In departare, ultimul sir de munti ce trebuie trecut pana in Bishkek.

Podul de sarma.

Podul de sarma.

Inca putin pana in Bishkek.

Inca putin pana in Bishkek.

Bornele kilometrice cu care deja m-am obisnuit.

Bornele kilometrice cu care deja m-am obisnuit.

Albastrul inserarii.

Albastrul inserarii.

Ultima noapte la cort pentru o perioada.

Ultima noapte la cort pentru o perioada.

Ultimele raze de soare.

Ultimele raze de soare.

Odihna

Odihna

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Grunewald
Shopping salbatic si o ultima tura in Berlin

Despre cumparaturi, pregatirea bicicletei si o ultima tura prin jurul Berlinului inainte de intoarcerea acasa.

Doua tabere intr-o zi, cu cortul la 5800 de metri

Ceasul suna din nou la 3 dimineata si parca deja m-am obisnuit cu trezirea la ore de genul acesta, mai ales atunci cand in fiecare seara somnul incepe sa ma ia din ce in ce mai devreme. Ii aud pe rusii din cortul de alaturi cum se pregatesc de plecare si sunt putin invidios ca […]

Boysun, tinutul macilor

O dimineata plina de culoare la poalele muntilor din Uzbekistan, si ultima bucatica de drum pana la granita.

4 thoughts on “100 de kilometri pe malul raului albastru.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *