Aktau, kazacii cu privirea spre vest si vaporul spre Azerbajdjan.

A fost un pic de munca in dimineata asta pentru a ajunge in Aktau, in timpul noptii s-a pornit un uragan de toata frumusetea dinspre sud, astfel incat a trebuit sa toc metodic cei 40 de kilometri pana in oras pe un vant care era suficient de puternic ca sa te dezechilibreze atunci cand stateai in picioare. Aktau e primul oras mai mare prin care trec dupa Dushanbe si e un fel de revenire in civilzatie dupa mai bine de o luna. Dar in timp ce ma strecor cu bicicleta pe strazile aglomerate ale orasului-port imi dau seama ca nu mi-a lipsit chiar atat de mult civilizatia, traficul si ritmul vietii din orasele mari.

Iar Aktau chiar e poate cel mai european oras intalnit pana acum. Singura ciudatenie e modul in care sunt organizate strazile, cred ca e singurul oras de pana acum care nu are strazi si adrese cu numere, ci tot orasul e impartit in microraioane, un fel de mini-cartiere separate unul de altul prin bulevarde largi. Fiecare bloc are un numar in interiorul microraionului, astfel incat o adesa in Aktau arata ceva de genul 14-29-1, asta insemnand microraionul 14, blocul 29, scara 1. La haos contribuie si faptul ca blocurile sunt numerotate intr-un mod ce pare sa fie destul de aleator, asa ca imi ia ceva timp pana cand gasesc locul in care se vand biletele pentru vaporul spre Baku.

Pana la urma reusesc sa descurc adresa si aflu ca vaporul spre Baku tocmai a plecat, dar ca probabil o sa mai fie unul in doua, trei zile, asa ca trec la urmatoarea problema, descurcatul urmatoarei adrese, locul in care locuiesc Aigerim si Bachtiar doi cazaci tineri, frate si sora care gazduiesc putinii cicloturisti care trec pe aici. Amandoi vorbesc foarte bine engleza si sunt surpins atunci cand vad ca intre ei vorbesc rusa si cazaca. Aparent in orasele mari limba rusa e extrem de folosita chiar si in familie si abia in ultimii ani limba cazaca traieste o oarecare revenire.

Tot din categoria ciudatenii, aparent in Kazakhstan salariile cele mai mari sunt in Aktau si un Almaata sau in Astana, asta din cauza tuturor companiilor petroliere care sunt prezente aici, astfel incat nu e deloc anormal sa te muti cateva mii de kilometri din orasul natal atunci cand ai oportunatitati mult mai bune. Asa se explica si de ce Aktau arata atat de vestic si de european.

Dupa o zi si jumatate de recuperare primesc si telefonul de la agentie, vaporul trebuie sa se soseasca in port si plecarea e maine dimineata la ora 5 dimineata.

Date:

Distanta: 50km.
Diferenta de nivel: +50 / -50.
Obiective: 3.
Moral: 4.

Tricoul erou, care a rezistat atatea zile fara sa prinda miros (sau fara sa prinda un miros deranjant).

Tricoul erou, care a rezistat atatea zile fara sa prinda miros (sau fara sa prinda un miros deranjant).

Intrarea triumfala in Aktau, dupa cateva ore de pedalat cu vant din fata.

Intrarea triumfala in Aktau, dupa cateva ore de pedalat cu vant din fata.

Aigerim si Bachtiar, si masa gatita de fotograful calator pentru seara aceasta.

Aigerim si Bachtiar, si masa gatita de fotograful calator pentru seara aceasta.

DSC_9301.jpg

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Regasirea cortului, si prima zi in tabara de baza.

Gasirea acului in carul cu fan si prima zi de stat dupa multa vreme, zi petrecuta in tabara de baza cu indeletniciri domestice.

A 13-a zi de Nowruz

Pedaland catre Zanjan in timpului unei zile aparte din poate cea mai mare sarbatoare din Iran.

One thought on “Aktau, kazacii cu privirea spre vest si vaporul spre Azerbajdjan.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *