Grunewald in mijlocul toamnei

Alergare prin padure, catarare, sauna, Dahlem si dervisi rotitori

Un pic mai multe poze aici.

Urmeaza din nou descrierea unui weekend mai neinteresant petrecut prin jurul casei. Zilele au devenit suficient de scurte si de friguroase cat sa nu ne mai motiveze sa conducem cate 200-250 de kilometri pana la cel mai apropiat munte. Pur si simplu nu prea se mai merita, tinand cont ca la 4 e deja intuneric, si tinand cont de faptul ca luna noiembrie pana acum a fost destul de inorata si de posomorata.

Astfel incat cu greu in ultimele doua weekend-uri am ramas prin jurul Berlinului, si am incercat sa ne gasim activitati cu care sa ne umplem cele doua zile. Sambata am imparit-o intre o alegare mai lunga prin Grunewald, printr-o padure in care aproape toate frunzele au cazut, sub un cer posomorat si putin cam deprimant, mai ales ca sunt convins ca la 200-300m deasupra ar fi fost senin. Asta e, daca nu e nici un deal de 200-300m in jur pe care sa te urci stai sub plafonul mohorat de nori. Totusi padurea arata in continuare fascinant, imi place la nebunie cand mai adie cate o pala de vant si incep sa se mai scuture frunzele pe deasupra ta. Sunt convins ca o sa arate fascinant si la iarna, eventual sub luna plina si cu zapada scartaind sub picioare.

Pe covorul de frunze.

In asteptarea iernii.

Singuratica.

Seara am petrecut-o la o sala de catarare din Berlin, unde a fost si mike si unde am ramas placut surprinsi de numarul de trasee usurele, si de varietatea lor (oamenii au un fel de structura de plastic turnata, care imita pe alocuri destul de bine stanca). Am profitat de mersul la sala pentru a o initia-o si Mike in sauna (sau masina diabolica de tortura dupa cum a denumit-o), practic sala de catarare avand la subsuol si o sauna, accessul fiind inclus in biletul de intrare la sauna. Sunt putin curios daca o sa scrie si ea o postare despre experienta.

Duminica a fost rezarvata din nou unui muzeu, tot Dahlem-ului (Muzeul de etnografie). Si dupa duminica aceasta am ajuns la concluzia ca e de departe cel mai interesant si captivant muzeu pe care l-am vazut pana acum. Trecand peste imensa cantitatea de informatii interesante prezentate, si peste felul in care sunt gandite expozitiile, cel mai fasciant lucru e cum in corpul unei singure cladiri trairile, credintele si traditiile din 5 continente. Intr-un moment esti intr-o grota budista din asia-centrala, reconstruita in interiorul muzeul cu piesele originale, si pictate intr-o tonalitate bizara de verde-albastru, dupa care la cateva coridoare distanta esti in mijlocul unei mici piatete ceremoniale maiase, cu piloni masivi de granit pe care sunt reprezentate diferite zeitati, dupa care la alte cateva coridoare distanta esti in lumea insulelor Polineziei, plimbandu-te printre cladiri si barci traditionale originale, reconstruite la scara, pentru ca la alte cateva coridoare distanta sa fii in mijlocul Africii, sau in mijlocul lumii islamice.

Doaman cu coasa.

Zeu mayas deloc impresionat.

Atat de multe zeitati, atat de multe traditii, atat de multe feluri diferite de a vedea lumea, de a vedea normalitate. Pana la urma felul in care vedem lumea, in care simtim arta, si prin care percep normalitatea sau anormalitatea lucrurilor e profund influentat de societatea in care traim. E ca un fel de lentila prin care percem totul, si muzeul mi se pare fascinant tocmai pentru ca iti permite ca pentru o scurta perioada de vreme, sa incerci sa vezi lumea si prin alte lentile. Poate sa intelegi, poate sa accepti, poate sa ramai profund descumpanit. Dar totusi sa percepi ca exista atat de multa diversitate, incat e absurd sa sustii ca doar ideile tale, doar dumnezeul tau, doar felul tau de a vedea lucrurile sunt cele drepte si adevarate.

Mici statuete de lut ars

Ganditorul fericit.

Si ganditorul tatuat.

Impreuna cu ciudatul zeu-liliac.

Intr-o coliba tipica din Polinezia.

Zona dedicata navigatorilor

Fara sa stim, duminica am nimerit la inaugurarea unei sectiuni dedicate lumii islamice, si cu ocazia inagurarii a fost si un mic mic concert si o mica demonstratie al unui grup de islamisti sufisti care traiesc in Neukoln. Ca o mica paranteza, fara sa avut prea multe cunostinte despre ce inseamna sufism inainte, tot ni s-a parut foarte interesant, si cu ocazia asta am vazut pentru prima data si dervisi rotitori. Pe scurt, sufisti sunt mistici islamici care cred ca prin diferite ritualuri se pot apropia de dumnezeu in timpul existentei pamantesti. Curentul a existat in paralel cu islamismul clasic, pamantesc, care era in acelasi timp si modalitate de organizare a societatii. Practic e ceva intre calugari, asceti, samani, in anumite forme de organizare semand si cu manastirile noastre, sau cu calugarii budisti.

O sa mai revenim cu siguranta in Dahlem, e un loc in care poti sa te pierzi cu usurinta, si pentru care ai nevoie de foarte multe zile pentur a-l explora cu adevarat. Daca stau bine sa ma gandesc noi am fost deja de 5 ori, si abia am apucat sa vedem partea destinata Asiei, Americii Centrale si Polineziei.

Pentru noutati din calatorii si pentru idei de aventuri mail-ul ramane cea mai sigura varianta.

Postari similare

Visand la munte
Mic jurnal de antrenament

E mult spus antrenament. Antrenament mi se pare ca incepe atunci cand visezi la ceva, si cand aproape tot ceea ce faci tinde catre acel ceva, dar acum se apropie iarna si stiu ca va urma mult schi, si singura chestie la care visez e sa nu sfarsesc ingropat in vreo avalansa. Poate in parte […]

Ruegen Beech Forests
Ruegen, o noapte sub stele la malul marii de est

Noaptea se asterne incet peste un tarm de mare aflat undeva aproape de capatul Germaniei, in vreme ce noi ne desfasuram pe folia de cort, incercand sa limitam cumva cantitatea de nisip pe care o vom purta dupa noi inapoi in Berlin. O luna aproape plina lumineaza o plaja imens de lunga, mult in departare […]

Maratonul Pietrei Craiului
Maratonul Pietrei Craiului, editia 2012

Sanatatea e de multe ori un lucru pe care il luam de cele mai multe ori de bun, si in general nu ne dam seama cat de importanta e decat in momentul in care suntem bolnavi. Incerc totusi sa-mi amintesc mai des, si probabil din cauza aceasta urarea mea preferata e multa sanatate. Acum 4 […]

One thought on “Alergare prin padure, catarare, sauna, Dahlem si dervisi rotitori

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *